„Dracul” era în București cu acte-n regulă,  Matache avea măcelărie. Două locuri care nu mai sunt dar lumea și le amintește.

În popor, când ziceai că s-a dus cineva departe, ziceai că „s-a dus la mama dracului”. Dacă dădea de necaz, spuneai că „a dat de dracul”. Dacă dădea dintr-un necaz în altul, spuneai că „a scăpat de dracul și a dat de tac-su”. Nu de puține ori, auzi, cum un producător actual de mezeluri a reinviat numele Matache. Prin 2013, în București, celebra Hală Matache a dispărut pentru a face loc unor planuri de urbanism ale Primarului General de atunci, doctorul Sorin Oprescu.

București: Mahalaua Dracului

În București, au fost multe locuri, considerate periferice. Asta, deși erau aproape de ceea ce am numi azi centrul orașului. De fapt, orașele -târguri, la fel cum a fost și București erau mici. Ajungeai degrabă în fuga unei căruțe, birje ori a unui cal dintr-o parte în alta, după nevoi. Ori, dacă nu aveai bani, rupeai opincile mergând pe jos, dar tot ajungeai.

Mahalaua Dracului nu mai supraviețuiește azi, decât prin amintirile arhivelor și legendele urbane. Uneori chiar și prin picturile maeștrilor. Cum marele Ștefan Luchian, care s-a stins din viață la 1916, la 48 de ani, avea casa acolo, el a prins câteva instantanee în opera sa. În Mahalaua Dracului își făceau veacul hoți, ucigași cu sânge rece, vagabonzi, deținuți eliberați. Ba, unii infractori cu ștaif își făcuseră un fel de „ucenici”, care „prindeau meseria furtului și crimei ” în așa zise „școli”.

Tot în „Mahalaua Dracului” din București, era și Hanul Galben.  Zona era, așa cum am zis, foarte aproape de Centru. Era în zona actualului Bulevard Banu Manta, nu departe de actuala Piață a Victoriei. De unde nu faci prea mult spre Romană, Universitate, deci spre Centru. Așadar, se afla în Nord-Vestul Capitalei, între Spitalul Filantropia și Bulevardul Banu Manta. Hanul Galbem a rezistat în București până în 1985, când urbanizând zona, Ceaușescu a dispus demolarea sa și a caselor, multe în ruină. Au făcut loc blocurilor socialiste.

București: Matache Loloescu, preferatul birjarilor de la Gara de Nord

Anul 1872 a adus pentru București revoluția transporturilor. Apărea Gara de Nord care s-a inaugurat la 13 septembrie în acel an. Se numea Gara Târgoviștei și era în capătul opus primei căi ferate din Vechiul Regat, de la Filaret care lega București de Giurgiu. Așadar, Calea Târgoviștei, Griviței după 1878 făcea cruce cu Strada Buzești. Acolo, era așadar, un drum cu vad. Un anume Matache Loloescu a făcut cum a făcut și „s-a aciuit” cum se zice, acolo prin 1879. Nu se știe de unde venea, ce fusese înainte de a fi măcelar. Posibil să fi fost ucenic, calfă care adunase bani cât să ia un spațiu de la „tarapana”. Adică de la oficiul care închiria sau vindea suprafețe de teren din Capitală negustorilor.

Repede, Matache Loloescu și-a făcut „tarabă cu dichis” cum se zice. Și-a instalat măcelăria ca să fie văzută și dinspre Calea Griviței cât și dinspre Șoseaua Buzești. Nu au rămas rețete de „meșteșugit hălcile, ciosvârtele” de carne sau de preparat „mezeaua” („mezelul”, „mezeaua” erau o gustare turcească, grecească din brânză, carne, măsline, preparate rapide din carne). S-a spus că știuse să se facă „dichisit”. Instalase butucii de tranșat carnea fix în fața măcelăriei. Acolo veneau feciorii și fetele în casă purtând „coșnițe” pentru a lua carne spre a fi preparată la mesele boierești și negustorești. Agape, sfinți, hramuri era mereu în București.

Birjarii Gării de Nord, aruncau la Matache o croznă de fân sub botul cailor, ori le puneau grăunțe în traistă (musette la Paris), îi adăpau la jgheab, Nu doar caii mâncau acolo ci și birjarii lor. Fripturile atrăgeau mușterii, ca fluturii la lumina lămpii. Erau udate cu vin ori bere sau șanps,  fiindcă birjarii puteau bea, evident cât să nu cadă de pe capra birjei.

Hala Matache - destinul unui loc legendar

Matache Loloescu a dispărut din viața Capitalei, la fel de misterios cum apăruse. Se consideră că nu mai era în viață la 1900. Totuși, autoritățile au decis ca la circa un deceniu de la apariția lui Loloescu acolo, să ia măsuri de sistematizare. Așadar, prin 1887 a început construirea de hale pentru măcelării, pescării, comerț cu de toate. Evident, cu locuri pentru cai, birje, trăsuri, mai târziu pentru automobuile. Sistematizarea s-a finalizat pe la 1899-1900, adică exact când Matache Loloescu va fi trecut în lumea umbrelor.

Hala Matache a rămas drept cel mai cunoscut punct din apropierea Gării de Nord. La 1948, comuniștii au sistenatizat-o din nou, au creat o piață agro-alimentară care s-a numit „Ilie Pintilie”. Acesta a fost un comunist ilegalist închis la Doftana și mort în cutremurul din 10 noiembrie 1940, când s-a făcut praf și Blocul Carlton în Capitală.

După Revoluție, Hala și Piața și-au reluat numele vechi de Matache. Hala și-a trăit ultimii ani pentru că, la 25 martie 2013, a fost demolată pentru a face loc axei Nord-Sud, imaginată de Primăria Capitalei. Primarul Clotilde Armand, acum la final de mandat, promisese anul trecut că s-a aprobat la Primăria Sectorului 1, planul de a se reface, la mai bine de 11 ani de la demolare, un complex care să poarte numele „Halele Matache”.

Om trăi, om vedea, spune o vorbă din bătrâni...