Înainte să plece la înscăunarea lui Donald Trump, preşedintele PSD şi al Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, a rezolvat şi o problemă stringentă a Senatului, care era să rămână fără un nou secretar general adjunct până la întoarcea sa de la Washington.
De „Blue Monday”, pe româneşte „Lunea cea Tristă”, adică cea mai deprimantă zi a anului, plenul Camerei conduse de Călin Popescu Tăriceanu l-a numit, cu 70 de voturi „pentru”, 25 „împotrivă” şi şase abţineri, pe Timotei Stuparu, născut la Ţigăneşti de Teleorman, Secretar General Adjunct al Senatului.
Nu doar „vocea şi talentul”, cum a mai zis Liviu Dragnea despre o interpretă de muzică populară pe care o pusese şefa Departamentului de combatere a corupţiei din Ministerul Dezvoltării în 2013, îl recomandă pe Stuparu ci, mai ales, trecutul.
În mandatul său de senator PSD în legislatura trecută, a fost condamnat la un an şi şapte luni de închisoare cu suspendare de Înalta Curte, pentru înşelăciune, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, başca 90 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității, la primăria municipiului Alexandria. Completul de cinci de la Înalta Curte va judeca apelul declarat de Timotei Stuparu pe 13 februarie. Dichisul chestiunii stă în faptul că partea vătămată este chiar Senatul României. Oare va mai spune prezent la apel?
Tot luni, fondatorul PSD, Ion Iliescu, a fost chemat la Parchetul Militar pentru a fi anunţat că are calitatea de inculpat în dosarul „Mineriada”. Deşi este acuzat de crime împotriva umanităţii, pe lângă care falsurile lui Timotei Stuparu sunt mizilic, Ion Iliescu nu a fost numit nici măcar „pesedist” de noua generaţie de lideri ai partidului. Este extrem de trist să vezi cum se leapădă unii de cei care i-au făcut mari. Mai ales că în 13-15 iunie 1990, Timotei Stuparu, de exemplu,era deputat ales pe listele FSN în Duminica Orbului.
Or, acum, cât de chior ai fi nu poţi să nu vezi că PSD fuge de Ion Iliescu ca Dracul de tămâie, cu toate că nu este decât inculpat întrun partid care dă pe afară de condamnaţi cu funcţii la vârful statului.
Asta fiind starea de fapt, ce va răspunde Liviu Dragnea dacă va fi întrebat la Washington, de vreun diplomat american mai în vârstă şi cu ţinere de minte, ce mai face primul lor partener de discuţii oficiale de la Bucureşti?
Trecând peste nenorocirile al căror tartor a fost, începând cu decembrie 1989, Ion Iliescu este preşedintele României care pe, 4 martie 2004, a semnat instrumentele de aderare a României la Tratatul Atlanticului de Nord. Tot el i-a transmis, în octombrie 1991, e drept când URSS era în moarte clinică, Secretarului general NATO un mesaj în care afirma disponibilitatea României de a se angaja într-o cooperare strânsă cu NATO, aceasta fiind singura organizaţie capabilă, din punct de vedere politic şi militar, să asigure stabilitatea şi securitatea noilor democraţii europene, aflate într-o stare incipientă.
Şi încă ceva. Fără voie de la Ion Iliescu, premierul Petre Roman, inculpat şi el pentru crime împotriva umanităţii în acelaşi dosar „Mineriada”, nu-l invita niciodată, în iulie 1990, pe Secretarul general al NATO, Manfred Wörner, să viziteze România.
Şi-l mai asumă PSD pe Ion Iliescu sau istoria oficială a partidului va începe cu Liviu Dragnea? Iată întrebarea!
Recomandările noastre
