În fiecare an, cu ocazia Paştelui ortodox, milioane de credincioși se adună la biserică pentru a lua ceea ce biserica numește Sfînta Lumină, numită şi Focul Haric.

Povestea Luminii Sfinte datează, cel mai probabil, din timpul învierii lui Iisus Hristos. În fiecare an, Patriarhul grec ordodox de la Ierusalim intră în Biserica Mormântului Sfânt din Ierusalim unde se roagă la Dumunezeu. Apoi, un foc se aprinde „în mod miraculos” cu ajutorul Sfântului Duh, relatează St. Peter's List, citați de Descoperă.ro. 

Imediat după apariția ei, flacăra este distribuită peste tot în lume, eveniment foarte mediatizat de presă în fiecare an. Lumina ajunge inclusiv în România. Chiar dacă flacăra sfântă este considerată una dintre cele mai vechi minuni din lume, în istorie au apărut multe speculații conform cărora aceasta ar fi falsă.  În ciuda acestui lucru, această practică a supravieţuit secolelor, chiar şi sub diferite regimuri mai puţin prietenoase faţă de creştinismul răsăritean.

Autenticitatea miracolului

Așa cum aminteam și mai sus, În sâmbăta de dinaintea Peştelui, la amiază, Patriarhul grec merge împreună cu clerul său îmbrăcat în straiele sacerdotale, urmat de Patriarhul armean cu clerul lui şi cu episcopul copţilor, într-o procesiune grandioasă şi solemnă, în jurul Mormântului Sfânt, înconjurându-l de trei ori. După ce se încheie ritualul, Patriarhul Ortodox al Ierusalimului sau alt arhiepiscop ortodox recită rugăciunea Pogorârii Sfintei Lumini, se dezbracă de veştminte şi intră singur în mormânt. 

Ceea ce urmează mai departe poate fi considerat de sceptici un adevărat film SF. Cele două fețe bisericești rămân în camera unde se spune că stătea îngerul care i s-a aratăt Mariei Magdalena. Adunarea cântă în acest timp „Doamne miluieşte” până când Lumina Sfântă coboară şi aprinde candela, iar apoi Patriarhul iese din mormânt şi din anticameră, urmat de prelaţi şi rostind rugăciuni, aprinde fie 12, fie 33 de lumânări cu Lumina Sfântă.

Și pentru că așa se precizează în Biblie, mormântul sfânt este sigilat, la fel cum romanii au sigilat în antichitate pentru ca discipolii Mântuitorului să nu fure cadavrul şi să susţină că a înviat. Înainte de a sigila mormântul, aceştia intră în mormânt pentru a verifica dacă există vreo sursă de foc - prezenţa unei surse ascunse pentru flacără ar însemna fraudarea miracolului.

O istorie plină de controverse

Primele controverse au apărut încă din secolul IV. în anii 1106 - 1107, numit și „miracolul Luminii Sfinte” şi ceremoniile pe care le  menţionează în detaliu. Acesta spune cum patriarhul intră în capela învierii cu două lumânări şi îngenunchează în faţa pietrei pe care a fost pus Iisus după moartea sa şi se roagă, iar în acest timp miracolul se produce. Lumina provine din piatră, iar apoi, când Patriarhul iese din capelă, o împarte cu credincioşii din biserică. Această descriere de la începutul secolului al XII-lea este considerată ca fiind prima documentată în detaliu şi, de atunci, au existat o sumedenie de alte descrieri, dar şi o mulţime de critici, scrie aceeași sursă. 

În anul 1238, Papa Grigore al IX-lea a declarat Lumina Sfântă o fraudă, dar această declaraţie necesită sursa primară pentru a putea fi validată. Mai mult decât atât, atunci când cruciaţii au preluat conducerea clericului ortodox din Ierusalim în anul 1101, focul nu a apărut, ceea ce a crescut scepticismul printre creştinii occidentali. În ciuda acestui lucru, Balduin I al Ierusalimului a restabilit conducerea ortodoxă. A făcut acest lucru tot din raţiuni economice, continuând astfel această practică.

Cea mai recentă teorie

De curând, un istoric grec pe nume Michael Kalopoulos a făcut o demonstraţie în direct la o televizine grecească, prezentând faptul că lumânările se pot aprinde spontan, fără să existe o sursă de foc. Kalopoulos înmoaie vârful lumânărilor în fosfor, iar acestea se aprind de la sine în aproximativ 20 de minute datorită proprietăţilor fosforului alb. 

Citește mai multe pe Descopera.ro