Ludovic Orban a fost desemnat premier de către Klaus Iohannis. Nimic nou în asta. Consultările au fost o comedie ieftină. Ludovic Orban era premierul lui Klaus Iohannis înainte de depunerea Moțiunii de cenzură.

Din clipa în care Ludovic Orban a început să-l lingă în public fără pic de jenă. Am remarcat însă: 1. Asumarea noului Guvern ca Guvernul Meu 2 prin prezența lui Ludovic Orban la pupitrul de la Cotroceni. 2. Prezentarea de către Ludovic Orban a unui program de Guvern care va sta patru ani, dacă nu și mai mult la Cotroceni. Guvernul Emil Boc a fost un guvern eminamente prezidențial. Actualul primar de Cluj, la vremea respectivă premier și șef de partid de guvernămînt, își asumase, din motive despre care sînt sigur că va vorbi în memoriile încă nescrise, stînjenitorul rol de Ține Cal al lui Traian Băsescu.

Spectacolul temenelelor făcute zilnic de Emil Boc la Poalele Dealului Cotroceni (ditamai premierul nu cuteza să intre în Palat decît cînd Traian Băsescu anunța că e liber printr-un om de-al lui Pahonțu, eternul Șef de Gardă pretoriană, Pahonțu) era pentru noi, cei care realizam la Antena 3 Sinteza zilei, emisiune eminamente antiprezidențială (unde sînt vremurile cînd Antena 3 nu-l slăbea o clipă pe chiaburul de la Cotroceni?!), ironii nebune. Regretatul Octavian Paler, prezent săptămînal în recitalul antiprezidențial, a lansat celebra sintagmă: Bocul – unitate de măsură a slugărniciei. Sinteza zilei nu mai e ce a fost odată în materie de supraveghere nemiloasă a președintelui. Octavian Paler a murit. Dar chiar dacă ar trăi și, printr-o minune la fel de mare ca și învierea sa, emisiunea Sinteza zilei s-ar relua în formula legendară de atunci, sînt sigur că Octavian Paler ar trebui să-și ceară iertare lui Emil Boc.

Da, Emil Boc era slugarnic față de Traian Băsescu prin acceptarea autorității depline acestuia asupra Guvernului. Cel puțin public Emil Boc, deși premier, nu ieșea din cuvîntul președintelui. Spun, cel puțin public, deoarece dezvăluiri ulterioare au arătat că în secret Emil Boc se mai opunea din cînd în cînd lui Traian Băsescu. Nu se poate spune însă că Emil Boc îl lingea în public pe Traian Băsescu. De altfel, cu mici excepții, Traian Băsescu n-a beneficiat de un Cult al personalității, în formele sale grețoase de tip Cultul lui Carol al II-lea sau Cultul lui Ceaușescu. Printre altele, vorbele bune spuse despre el, firește, cu interes, așa cum s-a văzut ulterior, contracarau cu greu vorbele rele. Am menționat Sinteza zilei.

Pare incredibil azi că o emisiune tv a tocat seară de seară, timp de patru ani, un singur om: Președintele României. Dacă ne gîndim la protecția de care s-a bucurat Klaus Iohannnis timp de cinci, de care se bucură acum în chip sinistru, fiind sigurul candidat despre care presa nu publică dezvăluiri, singurul candidat care beneficiază de atacarea sălbatică a celorlalți concurenți, în frunte cu Dan Barna, nici un președinte postdecembrist n-a fost mai cocoloșit de presă ca Klaus Iohannis. Asta și face de altfel grețoase odele înălțate de slugile din politică și din presă. Klaus Iohannis a fost și este lins de sus pînă jos, în măreția staturii sale fudule, de Ludovic Orban. Am studiat Cultul personalității lui Carol al II-lea, Cultul personalității lui Ceaușescu.

Odele înălțate public de Ludovic Orban întrec multe dintre serenadele cîntate lui Carol al II-lea sau lui Nicolae Ceaușescu. Nimic nu e mai dezgustăror decît Cultul Personalități. Și nu numai pentru că el vine de la argați ai celui cîntat, de la persoane care în timp ce dau cu limba peste bucile Stăpînului țin la spate cuțitul cu care îl vor înjunghia la un moment dat pe cel drogat de vorbele dulci susurate în urechi, dar și pentru că e vorba de un om viu. Un om care asudă, sughite, rîgîie, dă pîrțuri, cum se întîmplă cu oameni vii chiar și cînd sînt pe cale să intre în Istorie. Iată cîteva exemple: „România, din păcate, în ultimii 30 de ani, a dus mare lipsă de oameni de stat. După opinia mea, primul om de stat adevărat, de după Revoluție, este Klaus Iohannis. Un om de stat este un om care înțelege lumea în care trăim și care dă direcția corectă pentru țara pe care o conduce.

Un om de stat este un om care are capacitatea de a deschide orice ușă importantă, din orice Cancelarie europeană, atunci când România are nevoie să deschidă acea ușă.” * „Daţi-mi voie să vă spun că principala bătălie pe care o vom duce în perioada următoare este bătălia pentru realegerea lui Klaus Iohannis în funcţia de preşedinte al României, singura garanţie că România îşi poate reveni din dezastrul în care a fost aruncată de PSD, singura garanţie a faptului că România poate să revină pe drumul cel drept, singura garanţie pentru faptul că drepturile fiecărui român vor fi respectate, singura garanție pentru faptul că România va rămîne puternic ancorată în proiectul euroatlantic și singura garanție că românii vor avea cu adevărat șansa de a trăi demn, liber, pe propriile picioare și de a atinge prosperitatea pe care o merită.” * „Victoriile preşedintelui Klaus Iohannis în materie de politică externă, care de fapt aduc succesele viitoare din politica externă, sînt absolut strălucite. (...) Summitul de la Sibiu şi nu în ultimul rînd faptul că România a dat procurorulşef european se datorează în primul rînd preşedintelui Klaus Iohannis.

Faptul că astăzi instituțiile statului nu sînt capturate și nu sînt folosite ca filiale de partid împotriva cetățenilor se datorează președintelui Klaus Iohannis. Faptul că noi, românii, astăzi, putem să mergem cu mîndrie în orice țară din Europa și să fim priviți ca niște parteneri egali, i se datorează doar președintelui Klaus Iohannis” * „Dragii mei, e o bulibăşeală şi o babilonie în politica românească în ultima vreme, de cred că oamenii aproape nu mai înţeleg nimc.

O mişcare browniană în care aproape toţi se ceartă între ei, fac un balans stînga-dreapta şi nu mai înţelegi nimic din ceea ce vor. Există în schimb un punct de reazem, există un centru de greutate al României, al vieţii publice din România, care oferă siguranţă pentru fiecare cetăţean, care oferă stabilitate pentru România şi care oferă garanţia pentru fiecare român că lucrurile se vor duce în direcţia bună. Acest punct de reazem, acest centru de greutate, acest pol de stabilitate este preşedintele Klaus Iohannis.” Gravitatea acestui Cult al personalității e înzecită de faptul că:

1. Are drept autor nu pe un poet sau pe un publicist, nu pe un politician oarecare, ci pe șeful unui partid precum PNL și posibil viitor premier al României.

2. A fost și e făcut în prezența lui Klaus Iohannis. Un om normal și care, asemenea lui Klaus Iohannis, nu se crede mesianic, se mută de pe un picior pe altul la asemenea lins. Fie și pentru că limba mai și gîdilă, chiar dacă nu e de bou. Președintele nu numai că nu-i spune lui Ludovic Orban să înceteze cu linsul, dar mai mult îl pune premier pentru linsul acesta fără limite.

3. Are loc în contextul în care despre nici un candidat la președinție nu se spun public nici măcar o sutime din aceste vorbe dulci. Ludovic Orban a fost desemnat premier de Klaus Iohannis. A făcut-o convins că Ludovic Orban, înnebunit că și-a împlinit visul va fi mult mai mult decît Emil Boc pentru Traian Băsescu: Va fi Ludovicul lui Klaus Iohannis, noua unitate de măsură a slugărniciei limbiste.