Diego Maradona, Mike Tyson, Rocky Graziano sau Niki Lauda au scris atâta istorie pe teren, ring și pe pista de Formula 1, încât poveștile lor au trezit interesul producătorilor de filme

Sunt foarte mulți sportivi care au devenit legendari în domeniul în care au activat. Dincolo de medalii, cupe, bani și mediatizare, au lăsat în urmă și povești incredibile, demne de scenariile hollywoodiene.

Kusturica și cele trei fețe ale lui Diego

Bineînțeles, producătorii de succes ai cinematografiei au avut flerul de a specula cu măiestrie fragmente memorabile din viața eroilor din sport și au dat naștere unor filme de succes.

După capodoperele „Underground” și „Pisica albă, pisica neagră”, Emir Kusturica și-a ridicat mingea la fileu și s-a aventurat într- un proiect greu de dus la bun sfârșit. Regizorul și-a propus să realizeze un documentar despre Diego Armando Maradona, considerat și la ora actuală, de multă lume, cel mai important fotbalist din istorie.

„Este primul documentar care tratează toate aspectele vieţii lui Maradona. Filmul va arăta cele trei feţe ale lui Maradona pe care le-am descoperit în timpul filmărilor: antrenorul de fotbal, cetăţeanul răzvrătit faţă de politica unilaterală a SUA faţă de anumiţi cetăţeni, precum şi latura sa de familist”, a anunțat Kusturica și s-a ținut de cuvânt.

Timp de trei ani, s-a întâlnit în repetate rânduri cu Maradona. Și la Buenos Aires, și la Napoli, și la Belgrad.

Regretul superstarului

Campionul mondial din 1986 și-a dat frâu liber sentimentelor și a vorbit fără perdea despre greșelile pe care le-a făcut în carieră. Rămâne celebră fraza: „Emir, ce jucător aș fi putut să fiu dacă nu mă drogam”.

Billy Beane, manager de succes în baseball

Fascinația pe care americanii o au pentru baseball, cel mai popular sport în SUA, a dus filmul „Moneyball” în topurile din box office. Lansată în 2011, pelicula a avut ca bază povestea lui Billy Beane, un manager de succes al echipei Oakland Athletics.

Fost jucător de baseball, fără mari calități, Billy s-a reorientat și a făcut carieră ca manager sportiv. În 2002, pentru că pierduse jucătorii de valoare, americanul a fost nevoit să construiască din nimic o echipă care să facă performanță. Nimeni nu i-a dat nicio șansă, dar Beane a contrazis realitatea care a demonstrat în majoritatea cazurilor că, indiferent de disciplina sportivă, fără bani nu se vede fața performanței. Managerul de la Athletics a apelat la un tânăr economist, s-a bazat pe calculele statistice ale acestuia și a reușit să clădească o formație cu jucători care nu erau luați în seamă de nimeni, dar care, pe teren aveau de partea cifre incredibile.

Astfel, clubul Oakland Athletics a intrat în prim-planului baseball-ului din SUA. Filmul recompune fidel activitatea de manager a lui Beane, iar personajul este interpretat de actorul Brad Pitt.

Mike Tyson, copilul care a învins strada

Mike Tyson a uimit lumea boxului profesionist și este considerat unul dintre cei mai talentați pugiliști care au urcat în ring. Regizorul James Toback i-a dedicat lui „Iron” Mike un film documentar ce a fost lansat în 2008, iar fostul campion de la categoria supergrea vorbește fără ocolișuri despre viața agitată pe care a avut-o.

Născut și crescut în Brooklyn, Tyson a fost nevoit să învețe să se bată, pentru a scăpa de agresiunile și ironiile băieților mai mari decât el. Ar fi ajuns, probabil, un simplu infractor, dacă la vârsta de 12 ani nu ar fi fost cules de pe stradă de Cus d’Amato.

Antrenorul l-a inițiat în tainele boxului și i-a fost „mai mult decât un părinte”, după cum a spus Tyson. Mike a boxat de 58 de ori și a câștigat de 50 de ori (de 44 de ori prin K.O.). Pugilistul nu a scăpat de traumele suferite în copilărie - inclusiv o agresiune sexuală - și a avut probleme extrasportive.

În 1992, a fost închis pentru viol, a încercat să revină în circuitul profesionist, dar nu a mai avut succesul din tinerețe. În ultimii ani, Tyson s-a dedicat showbiz-ului și a apărut în mai multe filme. Cel mai de succes a fost „Marea mahmureală”.

Lauda și Hunt, rivalitate istorică

Filmul „Rush”, regizat de Ron Howard, a rulat pentru prima dată pe marile ecrane în 2013 și a prezentat una dintre cele mai frumoase rivalități din sport: cea dintre piloții de Formula 1, Niki Lauda și James Hunt. De asemenea, războiul de pe pistă s-a dus și între echipele reprzentate de cei doi: Ferrari și McLaren.

Niki a ars la Nurburgring

Înainte de apariția lui Ayrton Senna sau Michael Schumacher, cea mai spectaculoasă competiție din sporturile cu motor a fost marcată la mijlocul anilor ,70 de lupta dintre Lauda și Hunt. În 1975, pilotul austriac a devenit campion mondial, iar un an mai târziu, trofeul i-a revenit englezului. „Sunt convins că lui James Hunt i-ar fi plăcut la nebunie să vadă un film despre noi doi”, a spus Lauda, după ce a vizionat „Rush”. În prezent, fostul campion are 65 de ani și a rămas marcat fizic și psihic de un groaznic accident ce a avut loc în 1976. În timpul cursei de la Nurburgring, mașina austriacului a derapat, a luat foc, iar Lauda a scăpat ca prin urechile acului cu viață. Însă, jumătate din față poartă și acum urmele flăcărilor care au făcut praf monopostul produs de Ferrari. James Hunt, rivalul lui Niki, s-a stins din viață în 1993, atunci când a fost răpus de un atac de cord.

„Cineva acolo sus mă iubește”

Puțini au fost cei care l-au văzut boxând „pe viu” pe Rocky Graziano, dar foarte mulți au văzut, capodopera „Cineva acolo sus mă iubește”. Sportivul american, s-a născut în anul 1919 și a decedat în 1990.

Pugilistul a făcut istorie la categoria mijlocie, a strâns un palmares impresionant (67 de victorii, din care 52 prin K.O), iar la vârsta de 37 de ani, își putea privi viața și cariera, ilustrate întrunul dintre cele mai cunoscute filme produse la Hollywood.

Regizorul Robert Wise a simțit potențialul pe care-l avea istoria vieții lui Rocky și a lucrat din plin. Lansarea pe marile ecrane s-a produs în 1956.

Alesul a fost James Dean

James Dean, marea vedetă a acelor vremuri, a fost ales, inițial, pentru a-l interpreta pe Graziano, dar actorul nu a mai apucat să se implice în acest proiect, pentru că a murit fulgerător într-un accident de mașină, în 1955. Astfel a intrat în scenă Paul Newman, cel care l-a făcut cunoscut foarte multor oameni pe Rocky Graziano. Filmul a fost răsplătit cu două premii Oscar și o nominalizare. Scenariul a fost trăit de Rocky Graziano din copilărie până în momentul în care a ajuns în vârful boxului. Născut într-o familie săracă, el ajunge în închisoare și aici înfruntă un regim draconic. Fire războinică, se implică în multe scandaluri, iar la un moment dat începe să se gândească la box ca la o activitate serioasă. Alegerea se dovedește a nu fi o greșeală.

Viața lui LaMotta a adus premii Oscar

Un alt film epocal al cinematografiei are ca subiect viața unui mare boxer. În 1980, Martin Scorsese a lansat producția care avea să-i marcheze carierea: Raging Bull (n.r.-Taurul Furios). De fapt, ideea i-a încolțit lui Robert De Niro, cel care avea să cunoască și alte succese alături de regizor.

De Niro a pariat pe poveste

Actorul a descoperit biografia boxerului și l-a convins pe Scorsese că merită pusă pe o peliculă. Normal, De Niro l-a interpretat pe renumitul pugilist Jake LaMotta (născut în 1921), un personaj celebru în „Sportul cu Mănuși” (83 de victorii la profesioniști, la categoria mijlocie, din care 30 obținute prin K.O.).

Jake are un temperament coleric, iar marea problemă este că nu-și canalizează furia doar în ring. Astfel, problemele din familie sunt generate de violența sa. După o perioadă agitată din punct de vedere sportiv și extrasportiv, LaMotta reușește să devină campion, dar succesul nu-l vindecă de „demonii” personali. Filmul s-a bucurat de aprecierea publicului și criticilor. A câștigat două premii Oscar și a mai avut șase nominalizări. De asemenea, a primit un premiul la Globurile de Aur și alte șase nominalizări.