Legenda lui Pintecan și fresca copilului spânzurat. Locul din România unde nici vântul nu bate

În inima Bărăganului, la Dor Mărunt și Ivănești, se păstrează legende vechi de peste două secole. Povești despre călugări uciși, comori blestemate și biserici bântuite au devenit parte din identitatea acestor locuri, transmise din generație în generație.

Dor Mărunt, satul unde vântul nu bate și sufletele nu-și găsesc pacea

La doar câțiva kilometri de Călărași, în miezul câmpiei Bărăganului, se află comuna Dor Mărunt, un loc cu rădăcini adânci și legende tulburătoare. Aici, oamenii vorbesc și astăzi despre blesteme, comori ascunse și păduri în care vântul nu suflă niciodată.

Cea mai veche poveste a zonei datează din perioada invaziilor otomane, când, potrivit tradiției orale, o mănăstire de călugări ar fi fost atacată și distrusă de turci. Locul poartă și azi un nume care trimite la acele vremuri – Pădurea Călugăreasca.

Localnicii spun că este o pădure ciudată: liniștea de acolo e apăsătoare, frunzele par nemișcate, iar animalele ocolesc locul.

Tradiții de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Ce nu ai voie să faci pe 23 aprilie

Ce pensie primesc foștii parlamentari, în condițiile în care contribuția lor a fost de aproximativ 700 de lei 

Blestemul din Pădurea Călugăreasca

Legenda spune că, în urmă cu sute de ani, turcii au năvălit peste schitul din pădure și i-au ucis pe toți călugării, până la ultimul. Înainte de a-și da sufletul, unul dintre ei ar fi rostit un blestem împotriva celor care au profanat lăcașul sfânt.

Se spune că sufletele turcilor uciși nu și-au mai găsit drumul din pădure, rătăcind de atunci printre copaci.

La marginea pădurii au fost ridicate numeroase cruci de piatră, menite să țină spiritele păgânilor în interiorul locului blestemat. Doar o cruce albă, pe care se poate citi anul 1831, ar fi rămas ca semn al protecției divine.

Oamenii cred că cine se roagă acolo este ferit de rău, dar cei care intră fără credință în inimă pot fi bântuiți de sufletele pierdute.

Pintecan și comoara turcilor – blestemul aurului descoperit sub un nuc

Tot în Dor Mărunt circulă o altă poveste care a trecut proba timpului: legenda lui Pintecan, un țăran care ar fi găsit o comoară îngropată de turcii ce au ucis călugării din pădurea Călugăreasca.

Comoara, ascunsă la rădăcina unui nuc bătrân, era formată din galbeni și bijuterii din aur. După ce a descoperit-o, Pintecan ar fi avut un vis prevestitor, în care o voce divină i-a cerut să ridice o biserică pe locul comorii, pentru a elibera sufletele celor uciși.

Dar bărbatul a ignorat mesajul. A folosit aurul pentru a-și cumpăra oi, pământ și pentru a-și construi o viață prosperă. Curând însă, blestemul banilor furați s-a abătut asupra sa:

• și-a pierdut glasul,

• iar copilul său a fost găsit mort în pătuț.

„În noaptea nenorocirii, a auzit din nou o voce care i-a spus că, dacă nu face biserica, alte rele și mai mari vor veni peste el”, povestește un localnic din Dor Mărunt.

Abia după tragedie, Pintecan a tăiat nucii și a ridicat biserica cerută în vis.

Biserica blestemată și fresca copilului spânzurat

Biserica ridicată de Pintecan există și astăzi, fiind cunoscută de săteni drept Biserica Nouă din Dor Mărunt. Ea poartă o frescă neobișnuită: un bărbat, o femeie și copilul lor spânzurat, o imagine care amintește de drama familiei și de blestemul comorii.

„Pictura a vrut-o el așa, cu copilul lui spânzurat. Când a murit, l-au adus și l-au îngropat în podeaua bisericii, în criptă, alături de soția sa”, povestește un bătrân din sat.

Oamenii mai spun că la sfințirea bisericii, în 1939, ulițele satului au fost pline de credincioși veniți să vadă locul unde legenda s-a transformat în credință.

Biserica părăsită din satul Ivănești unde bântuie sufletele soldaților germani

La doar 15 kilometri de Slobozia, în satul Ivănești, se află o altă poveste care a trecut dincolo de istorie. Pe malul stâng al râului Ialomița, o biserică ridicată în 1848, din piatră adusă din Dobrogea, a devenit sursa multor temeri și superstiții.

Construită de un boier local, biserica a fost martora unui masacru în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Un grup de soldați germani, fugind din calea trupelor sovietice, s-ar fi ascuns în interiorul lăcașului. Ruga lor nu a fost ascultată – au fost prinși și ucişi chiar în biserică.

„Se spune că sufletele soldaților mai bântuie încă locul”, povestește un localnic.

Odată cu trecerea anilor, oamenii au început să evite biserica. Inundațiile repetate ale Ialomiței au contribuit la părăsirea satului vechi, iar ruinele lăcașului au rămas ca un memento al războiului și al credinței pierdute.