Într-o lungă „scrisoare către redacţie”, publicată şi pe site-ul Palatului Elysée, preşedintele francez îşi exprimă indignarea faţă de un articol unde spune că este „acuzat că îi stigmatizează, în scopuri electorale, pe francezii musulmani; mai rău, că întreţine un climat de teamă şi de suspiciune faţă de ei”.

„Nu voi lăsa pe nimeni să afirme că Franţa, statul ei, cultivă rasismul faţă de musulmani”, a susţinut el, estimând că afirmaţiile sale au fost deformate.

Ca şi pe canalul din Qatar Al-Jazeera săptămâna trecută, preşedintele francez vrea să explice în afara frontierelor Franţei, că lupta lui contra „separatismului islamist” nu este o luptă împotriva islamului, în vreme ce musulmanii din mai multe ţări au reacţionat cu furie la spusele lui, cerând boicotarea produselor franţuzeşti.

După ce a reamintit seria de atentate care a lovit Franţa după crimele de la Charlie Hebdo din 2015 şi a făcut 300 de morţi, Emmanuel Macron explică faptul că Franţa este atacată pentru valorile sale, laicitatea, libertatea de exprimare şi că ea „nu va ceda nimic”. Dar el expune în detaliu şi cazuri de „separatism” islamist, după părerea lui, „pepinieră de vocaţii teroriste”.

El aminteşte şi despre „sutele de indivizi radicalizaţi în legătură cu care există temerea că, în orice moment, vor lua un cuţit să meargă să omoare francezi”. În anumite cartiere, ca şi pe Internet, grupuri cu legături cu islamul radical îi învaţă pe copiii din Franţa să urască Republica, cerând să nu se respecte legile”.

„Nu mă credeţi? Recitiţi conversaţiile, apelurille la ură difuzate în numele unui islam greşit pe reţelele de socializare care au dus până la urmă la moartea profesorului Samuel Paty acum 15 zile. Mergeţi să vizitaţi cartierele în care fetiţe de trei sau patru ani poartă vălul integral” şi sunt „crescute într-un proiect de ură împotriva valorilor Franţei”, lansează el.

„Împotriva acestui lucru înţelege Franţa să lupte astăzi”, dar „niciodată contra islamului”. „Contra obscurantismului, fanatismului, extremismului violent. Niciodată contra religiei. Noi spunem: ‘nu la noi acasă!’, adaugă el.

„Este dreptul nostru cel mai strict de naţiune suverană”, „nu avem nevoie ca articole de ziar să încerce să ne divizeze”, conchide el.

Traducere: Gabriela Sîrbu/gsarbu/fmatei