În acel an, acesta a avut 3 apariţii, în numerele 1,5 şi 7. În cele 10 pagini scrise, ea nu a avut nicio notă de subsol şi nicio citare, în condiţiile în care Augustin Lazăr, procurorul general al României, a avut 28 de note de subsol pentru 8 pagini jumătate. Mai mult, articolele procuroarei au un procent ridicat de plagiat conform celor mai simple instrumente online de verifi care. De asemenea, obiceiul de autoplagiere a lui Kovesi, descoperit şi în teza de doctorat, este unul vechi, prezent şi în articolele sale redactate în urmă cu mai bine de zece ani

Cel mai controversat articol are titlul ,,Accesul şi supravegherea sistemelor de telecomunicaţii sau informatice.Mijloace de probă”. Acesta a apărut în revista de specialitate Drept, în luna iulie, anul 2003. Este semnat alături de Augustin Lazăr, la vremea aceea, procuror general adjunct la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. În total are 17 pagini şi este structurat în două părţi, semnate separat. Partea şefei DNA are zece pagini, din care trei sunt autoplagiate.

Găsirea articolelor, o misiune dificilă

Articolele scrise de Laura Codruţa Kovesi se găsesc destul de greu. Acestea nu sunt disponibile online sub nicio formă, nici la liber, nici cu plată, nici pe site-ul revistei şi pe niciun alt site.

Revista Dreptul nu mai are în arhiva online numerele din 2003. Cu toate că sunt destul de solicitate, echipa revistei menţionează pe site un singur articol semnat de Laura Codruţa Kovesi, unul publicat în decembrie 2006. Cu toate că îl precizează, conţinutul nu este disponibil. Despre celalte articole, tăcere.



La Biblioteca Naţională le găseşti ceva mai repede. La Centrul de Resurse Juridice, numerele revistei s-au amestecat. Cândva ordonate după luna şi anul apariţiei, acum, din cauza numeroaselor solicitări, durează ceva până găseşti ce ai nevoie.

Plagiat de 25% în doar 10 pagini

Cel mai simplu program antiplagiat, disponibil online, plagscan.com, a identificat în mai puţin de un minut, un procent de 25% plagiat pentru cele 10 pagini ale Codruţei Kovesi

Site-ul a descoperit 35 de surse folosite şi nemenţionate de Kovesi în ,,Accesul şi supravegherea sistemelor de telecomunicaţii sau informatice. Mijloace de probă”. Conform site-ului, cele mai multe preluări în articol sunt dintr- un tratat de criminalistică, publicat la Craiova, de Constantin Pletea şi Vasile Berchesan: “Tratat de metodică criminalistică”.



Autoplagiatul explicat de Universitatea din Bucureşti

În ,,Ghidul împotriva plagiatului” , Universitatea din Bucureşti consideră autoplagiatul o abatere morală gravă şi periculoasă. ,, Nu există o definiţie unanim acceptată a auto-plagierii. Autoplagiatul ca fenomen realmente imoral, periculos, care trebuie interzis şi sancţionat drastic. Autoplagiatul constă în folosirea aceloraşi rezultate ale cercetărilor proprii de mai multe ori, fără a menţiona acest lucru, pentru a obţine mai multe foloase distincte.Se creează impresia falsă că eşti autorul mai multor opere (când de fapt e vorba doar de una) şi deci că ai dreptul la mai multe beneficii (când, în fapt, pentru acele beneficii suplimentare trebuia muncit în plus).”

Pagini luate cuvânt cu cuvânt dintr-un articol mai vechi

Pentru articolul de 10 pagini, din luna iulie, Kovesi s-a folosit de articolul scris deja în ianuarie. Aceasta a preluat din articolul ,,Autorizarea accesului la sistemele de telecomunicaţii sau informatice” condiţiile autorizării, dar şi alte pasaje. Referitor la condiţii, acestea sunt ,,copy-paste” şi se întind pe două pagini.



Despre această practică, profesorii universitari avertizează chiar şi pe blogurile personale.

În lipsa noutăţii, nu putem avea alte articole

,,Dacă cineva a scris un articol original, acel articol devine un obiect, o valoare și autorul este proprietarul acelui articol. Condiția este noutatea. Altfel nimeni nu publica ceva despre lucruri vechi, cunoscute de toată lumea. Dacă acel autor are proastă inspirație de a începe să facă un articol folosind copy-paste din articolul precedent, acel ceva nu mai este nou pentru că are lucruri cunoscute deja”, spune doctor profesor Ion Ivan.

Scrierea academică este una riguroasă, care beneficiază de reguli clare. Aceste reguli sunt disponibile fiecărui student, indiferent de ciclul de învăţământ, licenţă, masterat sau doctorat şi se prezintă sub forma unui îndrumar. Nerespectarea lor atrage, în mod normal, respingerea lucrării.

Te-ar putea interesa și: