Președintele României a luat decizia momentului! Klaus Iohannis a trimis, miercuri, 9 martie, spre reexaminare la Parlament Legea pentru modificarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006. Șeful statului este nemulțumit de măsura privind eliminarea cotelor de recoltare la anumite specii de păsări, care ar trebui să fie reanalizată de guvernanți.

Președintele Klaus Iohannis a retrimis Parlamentului Legea privind modificarea prevederilor stabilite prin Legea vânătorii nr. 407 din anul 2006, care impune noi reguli privind vânătoarea păsărilor migratoare și noi condiții în funcție de care va avea loc emiterea permisului permanent de vânătoare.

Iohannis a trimis spre reexaminare modificările aduse Legii vânătorii

Modificările aduse recent Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 au fost atacate, recent, de către partidul USR la Curtea Constituțională a României, formațiunea politică susținând că actul va da undă verde vânătorilor să decimeze populațiile păsărilor migratoare. Judecătorii de Înalta Instanță au respins, pe 12 februarie, sesizarea.

Șeful statului român a fost nemulțumit de una dintre prevederile legislative care înlocuiește stabilirea cotei de recoltă de către administrator și aprobarea sa ulterioară de către gestionarul fondului de vânătoare, cu o cotă de recoltă stabilită prin lege şi care reprezintă numărul maxim de exemplare de păsări care pot fi vânate într-o zi de către un vânător.

„În opinia noastră, această soluţie legislativă, ce trebuie să urmărească asigurarea diversităţii biologice, se impune a fi reanalizată de către Parlament”, a transmis președintele Klaus Iohannis, în cererea de reexaminare adresată Parlamentului.

Nemulțumirile președintelui. Ce a transmis Parlamentului

Iată ce motive a expus președintele României în cererea de reexaminare publicată de Administrația Prezidențială:

„Potrivit pct. 3 din legea supusă reexaminării, art. 24 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 prevede: „Art. 24. - (1) Speciile cinegetice se vânează în numărul, în locurile, prin metodele, în perioadele şi cu mijloacele admise de lege, cu respectarea reglementărilor subsidiare privind autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii. (2) Numărul maxim de exemplare de păsări care pot fi vânate într-o zi de către un vânător, din speciile de păsări admise la vânătoare, se face în limitele prevăzute la lit. B din anexa nr. 1, fără alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare”. Corelativ, prin anexa nr. 1- intitulată „Perioadele de vânare şi valoarea de despăgubire în cazul unor fapte ilicite pentru speciile la care vânarea este permisă precum şi numărul maxim de exemplare de păsări care pot fi vânate într-o zi de către un vânător” - ce face parte integrantă din legea supusă reexaminării, a fost stabilit pentru anumite specii de păsări numărul maxim de exemplare/zi/vânător.

Faţă de această reglementare, apreciem că ipoteza normativă ce permite desfăşurarea activităţii de vânătoare prevăzute la art. 24 din lege „fără alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare” ar putea conduce la imposibilitatea preconizării impactului real al vânătorii asupra efectivelor speciilor vânate, putându-se ajunge la dezechilibre majore în rândul populaţiilor de păsări admise la vânătoare, prin vânarea excesivă a unor specii, mai ales că unele dintre acestea sunt încadrate la nivel global sau european la categoria Vulnerabile (VU) sau la categoria Aproape ameninţate (NT), potrivit statutului de periclitare al Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN).

Astfel, dincolo de cumulul de factori ce pot fi avuţi în vedere pentru realizarea unei estimări a acestui impact (rezultatele din ultimii ani ale activităţii de vânătoare, interesul vânătorilor pentru o specie ori alta etc.) – considerăm că, în condiţiile în care nu sunt cerute alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare, numărul total de exemplare posibil a fi recoltat de către un vânător/zi/vânătoare poate depăşi limita acceptabilă de exploatare pentru speciile care pot face obiectul vânătorii, existând riscul ca acţiunile de vânătoare să devină incompatibile cu menţinerea populaţiei din speciile respective la un nivel satisfăcător.

Or, Legea nr. 407/2006 are ca obiect de reglementare nu doar vânătoarea, ci şi protecţia fondului cinegetic. Astfel, la art. 1 lit. x) din acest act normativ prin regim cinegetic se înţelege „ansamblul de norme tehnice, juridice şi economice prin care fauna de interes cinegetic este administrată şi gestionată durabil, în scopul conservării biodiversităţii, menţinerii echilibrului ecologic, exercitării vânătorii şi satisfacerii unor cerinţe social-economice”, iar la lit. ae) a aceluiaşi articol, vânătorul este definit ca persoana fizică, membră a unei organizaţii vânătoreşti gestionare de faună cinegetică, posesoare a unui permis de vânătoare, „care ocroteşte, îngrijeşte şi extrage fauna cinegetică în condiţiile legii”.

Din această perspectivă, apreciem că soluţia legislativă prevăzută la pct. 3 din legea supusă reexaminării trebuie raportată şi la dimensiunea de ocrotire a faunei a activităţii de vânătoare, în sensul asigurării, pe termen lung, a echilibrului între specii şi conservarea biodiversităţii, care să permită menţinerea populaţiilor speciilor la un nivel satisfăcător de conservare.

Totodată, având în vedere că unele dintre speciile de păsări cuprinse în anexa legii supuse reexaminării, conform statutului de periclitare actual stabilit de IUCN, sunt încadrate la nivel global sau european nu numai la categoria Least concern (LC), ci la categoria Vulnerabilă (VU) şi la categoria Aproape ameninţate (NT), apreciem că s-ar impune şi reanalizarea conţinutului anexei. În acest sens, conţinutul normativ al acestei anexe trebuie să vizeze preîntâmpinarea scăderii pe termen lung a diversităţii speciilor, în concordanţă cu actualizarea realizată de către IUCN cu privire la statutul de periclitare şi încadrarea în una sau alta dintre categoriile specifice.

Utilizarea raţională a vânătorii şi accentul pus pe menţinerea populaţiilor speciilor la un nivel satisfăcător de conservare, ţinând cont de dinamica evoluţiei concrete a populaţiilor respective, asigură, în plus, şi respectarea Convenţiei privind diversitatea biologică, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992, ratificată prin Legea nr. 58/1994 – care, la art. 8 lit. k), prevede în mod expres obligaţia fiecărei părţi contractante de a „dezvolta sau menţine legislaţia necesară şi/sau alte prevederi regulamentare pentru protecţia speciilor sau populaţiilor ameninţate”.

Faţă de argumentele expuse mai sus şi având în vedere competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicităm reexaminarea Legii pentru modificarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006.”