Sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
-profesorul Nae ionescu, în fața studenților, tratând problema cauzalității la Kant - : ”cocoșul cântă fiindcă se apropie zorile sau zorile vin pentru ca a cântat cocoșul? Kant nu a putut răspunde la întrebarea asta. Oricare ar fi răspunsul la această problemă un lucru e cert: pot unii să încerce sa omoare toți cocoșii, zorile tot vor veni!”
Prea des, atât tristele figuri ale politicii, cât și mulți dintre ”analiștii” neamului foslosesc în discursurile lor poticnite cartea lui Robert Musil, ”Omul fără însușiri” - Der Mann ohne Eigenschaften. Din ce spun ei, deducem că ar exista unul sau mai multe persnaje în această carte nu au nici un fel de calitate, ceeace îi determină pe aceștia să i asemenea oamenilor politici români de azi.
E clar. N-au citit cartea. Dealtfel, e o carte grea pentru nivelul intelectual al politicii noastre…
Citeam o analiză a filosofului Andrei Marga, fost ministru liberal al Invățământului și al Externelor: stadii de cercetări la universitățile Freiburg, Bielefeld și Frankfurt-am-Main, și studii la cele din Erlangen, Munster și Frankfurt, autor al unor cărți fundamentale pentru înțelegerea lumii actuale. Astăzi, liberalismul se ”ridică” la nivelul unei nulități intelectuale, precum un Ilie Bolojan… Iar actualul PNL a ajuns să fie cel care așează România pe axa neomarxistă Macron - Dacian Cioloș - Soros jr,- USR - Nicușor Dan - Maia Sandu, și ne îndepărtează de America, cea în care Drepturile Omului sunt lege, și singura care ne-ar fi putut asigura liniștea, prin Parteneriatul Strategic. Nici că se putea, pentru cel ma vechi partid european, o ieșire din istorie mai scârboasă…
Așadar, pentru politicienii și analiștii care (desigur că) n-au citit cartea, dar vor să pară culți: protagonistul romanului, Ulrich, este un intelectual sceptic și detașat, care refuză să se implice în viața socială și politică a Imperiului Austro-Ungar. Deși posedă numeroase talente – matematician, fost ofițer, filosof amator –, el nu reușește să găsească un sens autentic al existenței sale, ceea ce îl face un „om fără însușiri” în sensul că nu se definește printr-o identitate fixă.
Romanul neterminat al scriitorului austriac Robert Musil este considerat una dintre cele mai importante opere literare ale secolului XX. Publicată în două volume (1930 și 1933), cartea este o analiză profundă și ironică a societății austro-ungare dinaintea Primului Război Mondial, dar și o meditație asupra crizei identității și a modernității.
Descrierea actualității românești, pe care o face filosoful Andrei Marga, pare desprinsă dintre paginile cărții lui Musil: ”Decidenții de azi au adus Romania într-o situație cu indicatori negativi fără precedent: agenția Fitch a catalogat economia ei în anticamera categoriei „junk”; publicația „The Economist” a inclus România la „democrație hibridă” – treapta de dinainte de „autoritarism”..
O mulțime de parveniți agresivi și acoperiți de diplome de mucava vorbesc acum în numele statului. S-a ajuns la „stat mafiot”, cum a spus președintele care a restabilit securismul, și la „stat eșuat”, cum a recunoscut succesorul său, care a distrus până și onoarea. Se pot cita încălcări la fiecare pas ale democrației, de sus până jos.
Azi, viața din România este bulversată de acest șir de încălcări ale Constituției și ale legislației. Sunt, în același timp, încălcări ale democrației, pe care vicepreședintele S.U.A., J. D. Vance, le-a semnalat pe bună dreptate în discursul de la Munchen (2025): este irațional să se creadă că alegerile pot fi modificate atât de adânc prin imixtiuni din afară și se dovedește mai degrabă că nu putea fi democrație unde există o asemenea vulnerabilitate. Decizia autorităților a fost justificat criticată și de alți demnitari americani.
Este tot mai clar că România decidenților actuali a îmbrățișat opunerea la chemările la democrație ce vin din America administrației Donald Trump și din alte locuri. După ce a pierdut sprijinul francezilor, președintele Em. Macron continuă însă, orbește, imixtiunea în alegerile din România, din 2024-2025, acum instrumentând un guvern ilegitim și un „președinte interimar”, care continuă debusolarea țării. Ambasadorul Franței la București s-a întâlnit cu membrii Curții Constituționale înaintea deciziei funeste. Foști comisari francezi la Bruxelles au salutat anularea alegerilor din România și au menționat că măsura ar fi de aplicat și în alte țări ale Uniunii Europene”.
Am revenit, cu alte cuvinte, în perioada anilor 1980.
Prin atitudinea neomarxiștilor lui Bolojan, ne pregătim să aruncăm la gunoi parteneriatul strategic cu SUA, exact cum a procedat și vechio-marxistul Ceaușescu.
România antamează viitorul acestui popor neomarxismului care își trăiește agonia. Se mizează pe înspăimântarea celor care au curaj să denunțe abuzul înfăptuit de actuala putere, oricum, ilegitimă. Se dorește interzicerea prin cenzură și prin forță a celor care critică acțiunile unui Napoleon refuzat de națiunea franceză - Emmanuel Macron, și a Comisiei Europene condusă de Ursula Von der Leyen, și ruperea brutală a României de SUA.
Cu siguranță dl Bolojan cunoaște întâmplarea povestită de profesorul Teodor Ghiondea, când Nae Ionescu, in fața studenților din aula facultății de filosofie, a spus așa: “La ultimul meu curs am vorbit despre cauzalitatea la Kant. Problema cauzalității la Kant, spuse el, poate fi sintetizată în următoarea întrebare: cocoșul cântă fiindcă se apropie zorile sau zorile vin pentru ca a cântat cocoșul? Kant nu a putut răspunde la întrebarea asta. Oricare ar fi răspunsul la această problemă un lucru e cert: pot unii să încerce sa omoare toți cocoșii, zorile tot vor veni!”
Probabil că puțini își amintesc situația României vechio-marxiste a anilor 1980…
Clauza națiunii celei mai favorizate (MFN - Most Favored Nation) era un statut comercial special acordat de SUA, care permitea exportatorilor români să beneficieze de taxe vamale reduse și acces facilitat la piața americană. Acest statut a fost acordat României în 1975, ca parte a unei deschideri economice promovate de Ceaușescu în relațiile cu Occidentul.
În anii ’80, regimul Ceaușescu s-a confruntat cu presiuni internaționale din cauza politicilor sale represive, inclusiv încălcarea drepturilor omului, interzicerea emigrației și restricțiile economice impuse populației.
În 1988, SUA au decis să nu mai reînnoiască statutul privilegiat pentru România. Decizia a fost influențată, în principal, ca și astăzi, de politicile represive ale regimului inclusiv încălcările drepturilor omului.
Retragerea clauzei a fost o lovitură economică semnificativă pentru regimul Ceaușescu, deoarece a dus la scăderea exporturilor românești către SUA și la pierderea unor venituri importante. Această decizie a contribuit la izolarea internațională a României și a accelerat criza economică a regimului.
Din acel moment, regimul Ceaușescu a înăsprit controlul Securității asupre oricui avea și exprima opinii contrare ideologiei comuniste, s-au oprit traducerile, iar cenzura a devenit pe zi ce trecea, tot mai sufocantă. S-au înmulțit perchezițiile, arestările și s-a accentuat campania de înspăimântare a oamenilor. Această decizie a fost un prevestitor al prăbușirii regimului în 1989.
Revenind la ”Omul fără însușiri”: în fundalul poveștii, Musil descrie un imperiu în declin, unde elita intelectuală și politică pregătește o sărbătoare fastuoasă pentru aniversarea domniei împăratului Franz Joseph – așa-numita „Acțiune Paralelă” –, eveniment menit să reafirme grandoarea Austro-Ungariei, dar care se dovedește o farsă birocratică lipsită de direcție.
Exact așa se întâmplă azi cu Macron și toți neomarxiștii de la Bruxelles, care își cheamă slugile cu care fac fotografii la Palatul Elysee.…
Kakania cea imaginară creată de scriitorul austriac
Robert Musil în romanul său seamănă flagrant cu România de azi. Musil folosește „Kakania” pentru a sugera absurditatea, stagnarea birocratică și contradicțiile imperiului. Termenul provine din prescurtarea „k. k.” (kaiserlich-königlich, adică „imperial-regal”), folosită pentru instituțiile oficiale ale imperiului. În același timp, sugerează un joc de cuvinte cu „kaka”, evocând ideea de ceva decrepit sau lipsit de valoare.
Musil analizează o societate aflată în declin, prinsă între tradiție și modernitate, fără direcție clară – o lume pe punctul de a se prăbuși, la fel ca Imperiul Austro-Ungar în realitate. Un imperiu birocratic, rigid și anacronic, unde regulile și formalitățile sufocă inițiativa individuală, arătând stagnarea intelectuală și politică din imperiu, care se îndreaptă spre colaps.
Kakania, ca și România neomarxizată de azi, descrie un stat în care birocrația și aparențele contează mai mult decât realitatea. Este un loc unde nimic nu se schimbă, dar totul pare să fie în continuă reformă și reorganizare.
