România a avut azi, 25 septembrie, o nouă zi naţională: a curăţeniei. După mai multe luni de promovare intensă şi peste 70.000 de voluntari înscrişi din toate zonele ţării, "marea colectare" Let's do it, Romania! a avut loc în cele din urmă.

După câteva ore istovitoare de alergat pe coclauri după PET-uri şi alte gunoaie, prin jurul comunei Căţelu (jud. Ilfov) mai rămâne o întrebare: cât de mare trebuie să fie o floare ca să se facă primăvară?

Aventura mea cu"Let's do it, Romania!" a început încă din august, când, câţiva prieteni au participat la cartarea deşeurilor din jurul capitalei. A urmat o lună întreagă de încercări eşuate de a-mi convinge cunoştinţele şi amicii să participe alături de mine la proiect.

În mod absolut bizar, majoritatea prietenilor mei, cu toate că au mai participat la proiecte de voluntariat şi, cel puţin verbal, militează pentru o ţară mai curată din toate punctele de vedere, s-au lăsat greu convinşi să se prezinte în această dimineaţa înarmaţi cu saci şi mănuşi de latex!

"Cineva trebuia să facă şi asta!" Dacă refuzul unora a fost motivat de lipsă de timp sau reticenţa de a se expune unor mirosuri şi senzaţii neplăcute, cei mai mulţi nu au înţeles de ce să participe la o astfel de activitate.

Am auzit mai multe replici de genul: "De ce să strâng eu gunoaiele altora, când poţi fi sigur că niciunul din cei care le-au aruncat nu va veni să şi le strângă pe 25?", sau "Cu ce mă ajută pe mine să fac treaba gunoierilor?" până am strâns, într-un final, încă şase fete.

La momentul respectiv m-am gândit să-l citez pe fostul preşedinte american, John F. Kennedy, care ne îndemna să ne gândim nu la ce face ţara pentru noi şi mai degrabă ce putem face noi pentru ţară ("Ask not what your country can do for you, ask what you can do for your country!").

Astăzi, în schimb, aş cita-o pe doamna Codreanu, al cărei exemplu sper să-l ia cât mai mulţi români în viitorul apropiat: "Cineva trebuia să facă şi asta", mi-a spus ea. Puţin trecută de 40 de ani, doamna Codreanu a venit la Let's do it însoţită de fiul ei, licean, şi au strâns împreună aproape 30 de saci.

În primăvară a mai participat la o acţiune de plantat copaci şi şi-ar dori să existe mai multe astfel de iniţiative de reînverzire a ţării. "M-aş duce şi la munte, că şi acolo sunt atâtea gunoaie şi e păcat de ţara noastră, că e atât de frumoasă, dar nu se mai poate bucura nimeni de ea între atâtea gunoaie", mi-a explicat ea motivul pentru care s-a trezit astăzi înainte de răsăritul soarelui pentru a se înscrie la Let's do it, România!

Mai greu până începem

Cum era de aşteptat, mai ales dacă luăm în calcul şi faptul că acţiunea este o premieră în ţara noastră, la capitolul organizare ar fi mai multe bile negre de acordat.

Începând cu întârzierea în informarea voluntarilor deja înscrişi, ce a determinat ca multe echipe (printre care şi a mea) să rămână cu fără morman de gunoi alocat înainte de ziua colectării propriu-zise şi terminând cu resursele fizice (saci, mănuşi, măşti de protecţie) departe de a fi suficiente, echipa de organizatori a fost de mai multe ori depăşită de situaţie.

Cum, însă, după război mulţi viteji se arată, îmi voi rezuma reproşurile la atitudinea echipei din sectorul 3, care, la căderea cortinei, aveau tenişii de un alb imaculat încât puteau face reclamă la detergent. Oricum se înscriseseră aproape 1000 de persoane numai în dimineaţa aceea, de două ori mai mult decât anticipaseră.

Cu toate acestea, drumul de întoarcere a fost mult mai animat decât cel de dus, cu mai multe exclamaţii de uimire la vederea sutelor de saci strânşi pe marginea drumului care, nu de puţine ori, erau întâmpinaţi şi cu aplauze. Aventuri printre gunoaie

Activitatea mea de gunoier voluntar a durat aproximativ patru ore. Am coborât din autobuzul RATB pus la dispoziţie de organizatori la prima oprire de pe şoseaua de centură la puţin după ora 9 dimineaţa şi m-am urcat din nou în acelaşi autobuz la 13:30.

La prima vedere, câmpul întins din faţă nu mi se părea atât de murdar, deşi se vedeau, ici-colo, grămezi de PET-uri, celofane şi hârtii. O oră mai târziu nu curăţasem decât câţiva metri pătraţi, iar grămezile respective păreau din ce în ce mai mari.

Am strâns tot felul de gunoaie, de la sticle, ambalaje şi celofane, la scutece, cutii de medicamente şi mochete. Când mai găseam ceva ce merita consemnat, ne strigam unii pe alţii, mai mândri decât Columb.

Cel mai câştigat la această categorie a fost însă un tânăr de 18 ani, care a găsit o hârtie de un leu. "Cine spune, dom'le, că voluntarii nu sunt bine plătiţi?", a glumit el, fluturând bancnota.

Cele câteva ore n-au fost, însă, lipsite de peripeţii. Mi s-au rupt mai mulţi saci, am avut de înfruntat păianjeni mai mari decât în cele mai negre coşmaruri şi am tremurat de frică la întâlnirea cu o turmă de oi şi cei patru câini ai ciobanului şi am strâns din dinţi la ironiile şoferilor care ne sugerau să le strângem şi lor gunoiul din curte.

Verdictul echipei mele: 48 de saci, câteva ore de foame şi oboseală, mai multe julituri şi ciulini pe haine şi 7 oameni mulţumiţi. Acesta este preţul plătit pentru o porţiune de şosea de centură mai curată. O picătură într-un ocean, dar fără de care oceanul ar fi mai sărac. Impresii de la alţii adunate

Cei mai mulţi pe care i-am întrebat despre motivaţia care i-a adus acolo, mi-au spus că îşi doresc o ţară mai curată. În ceea ce priveşte efectul pe care acţiunea noastră de azi l-a avut, părerile sunt împărţite. Dacă unii se declară în favoarea unor acţiuni mai dese şi de o mai mare amploare, Corina, studentă la Management, se simte bine în pielea ei: "Am făcut o mică faptă bună şi voi putea dormi mulţumită la noapte".

Sincer, cred că suntem conştienţi cu toţii, cei care am participat astăzi la strângerea de gunoaie, că o singură zi de curăţenie generală nu va schimba mentalitatea românilor care aruncă gunoaie pe câmpuri sau în păduri.

Putem doar să sperăm în validitatea teoriei bulgărelui de zăpadă - că vor urma mai multe acţiuni de acest fel, de mai mare anvergură - sau măcar în puterea exemplului. "Degeaba le spui oamenilor să nu mai lase gunoaie pe unde apucă. Dar dacă te văd pe marginea drumului că le strângi, poate se mai gândesc a doua oară", declară încrezătoare Sabina, studentă la Politehnică.

Îi dă dreptate o altă tânără voluntară. "La început, când ne claxonau toţi şoferii de tir, am crezut că râdeau de noi, dar am văzut că, de fapt, cei mai mulţi ne aplaudau sau ne mulţumeau prin gesturi. Iar asta înseamnă mult", declară Lorina, masterandă la Marketing.

Citiţi şi:

• Let's do it, Romania! În toată ţara, românii au ieşit la curăţenie
• Cum au făcut portughezii curăţenie pe ploaie torenţială 
• Cum a făcut Slovenia curăţenie cu oameni câţi are sectorul 5