Decizia este definitivă. Procesul a început în 2013, după ce Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a susținut că Aurel Papari a fost colaborator al Securităţii în timpul regimului comunist. Aurel Papari este doctor în Ştiinţe Medicale, medic primar psihiatru, absolvent al Colegiului Naţional de Apărare. Papari este fondatorul şi rectorul Universităţii „Andrei Şaguna”, prima instituţie de învăţământ superior privată, înfiinţată după 1989 la Constanţa. În urmă cu trei ani, el a renunţat la funcţia de rector în favoarea fiului său, Adrian Cristian Papari.

În tinerețe, pe când lucra ca medic psihiatru, Aurel Papari și-a turnat la Securitate colegii, dar și pacienții din ospiciu. Fostul rector este și revoluționar.

Într-o notă întocmită de Miliție și transmisă către Securitate în 1985, se menţionează, pe lângă faptul că şi-ar fi turnat colegii şi pacienţii din ospiciu, că „Papari Aurel a funcționat ca medic psihiatru la Spitalul de boli nervoase, cronice, din Oltina, iar cu intermitență a lucrat și la secția de Psihiatrie a Spitalului teritorial Constanța, până în urmă cu circa doi ani, când i s-a desfăcut contractul de muncă și a fost pus sub interdicție de a mai practica profesia de medic întrucât în timpul serviciului de gardă a violat o bolnavă psihic”.

Papari a susținut, atunci, că pacienta l-a provocat. Despre un alt coleg, Emil Popescu, Papari a declarat că „expune păreri ostile față de evrei. Simpatic, plăcut, are succes la femei, în general recrutânduși amicele cu prilejul consultațiilor. Este vizitat deseori de «prietene» la policlinică sau în spital, în timpul gărzilor”.