Dumitrița Piciarca, dar și Liliana Bădescu, de la Curtea de Apel din București au fost condamnate strict pentru o sentință pe care au pronunat-o în instanță, dezvăluie Lumeajustitiei.ro.

In iunie 2017, Piciarca și Bădescu au primit cate 4 ani și 4 luni inchisoare cu executare, pe motiv ca au dispus anularea condamnarii afaceristului Dinel Staicu, fiind găsite vinovate de abuz în serviciu și favorizarea făptuitorului, exclusiv pentru soluția pe care au pronunțat-o, căci în niciun moment cele două nu au fost acuzate că ar fi primit bani sau alte foloase în schimbul sentinței ori de vreo altă faptă de corupție. D

Decizia de condamnare a fostelor judecătoare a aparținut unui complet al Înaltei Curti format din judecătorii Iulian Dragomir, Horia Valentin Selaru și Francisca Vasile.

Sursa citată mai menționează că verdictul Inaltei Curti in acest caz ar fi trebuit si inca ar trebui sa ingrijoreze orice judecator din Romania, acest lucru pentru că decizia de condamnare a Dumitritei Piciarca si a Lilianei Badescu a creat un precedent extrem de periculos, care a deschis Cutia Pandorei. Astfel incât, pe viitor, orice judecător va putea fi condamnat pentru abuz în serviciu și favorizarea faptuitorului în legătură cu sentințele sau soluțiile pe care le pronunța în instanță.

Redăm mai jos fragmente din memoriul trimis de Dumitrița Piciarca către publicația Luju.ro:

„Romania anului 2017 – 2 judecatori condamnati pentru o solutie

Ma numesc Piciarca Dumitrita, am activat 32 de ani in sistemul judiciar din Romania ca jurist, procuror, inspector general judecatoresc si in final 17 ani numai in functia de judecator.

Astazi voi face un scurt istoric despre cum au fost condamnati doi judecatori de la Curtea de Apel Bucuresti (Piciarca Dumitrita si Badescu Liliana) pentru simplul fapt ca au pronuntat o solutie respectand cu rigurozitate si acuratete toate normele de procedura penala, inclusiv practica instantelor nationale (militare, civile), practica CEDO si a CJUE in materie, neincalcandu-se nici un RIL, nici o decizie a CCR si nici dispozitiile art. 20 din Constitutia Romaniei.

Condamnarea noastra la ani grei de puscarie, de 4 ani si 4 luni inchisoare pentru abuz in serviciu si favorizarea faptuitorului s-a facut pentru simplul motiv ca prin rationamentul nostru logico juridic am ajuns la o solutie ce nu a convenit DNA-lui, noua imputandu-ne exclusiv solutia pronuntata.

 

Prin decizia nr. 216/A din 14 iunie 2017 judecatorii Francisca Vasile, Valentin Horia Selaru si Ilie Iulian Dragomir de la Inalta Curte de Casatie si Justitie ne condamna pentru solutia pronuntata, cu urmatoarea motivare:

'Ceea ce se imputa inculpatelor in prezenta cauza, nu este modalitatea de interpretare si aplicare a legii ori evaluarea probatoriului, activitati specific magistratului ori aspectul achiesarii la o opinie izolata sau chiar generarea unei noi si singulare opinii pe o problema de drept sau reluarea unei problematici transate in caile ordinare de atac.

In sarcina inculpatelor se retine generarea unui rationament juridic cu aparenta de validitate pentru a sprijini o anumita solutie, altfel imposibil de pronuntat.

Inculpatele au generat tiparul unui silogism juridic, in care au introdus date straine dosarelor analizate, respectiv au modificat voit baza factuala, definitiv statuata in cauzele privindu-l pe Dinel Staicu, pentru a sustine incidenta principiului Ne bis in idem in hotararea pronuntata, principiu strain judecatii in alte conditii. Baza factuala era intrata in puterea lucrului judecat, fiind stabilita prin hotarari ce inchisesera definitiv urmarirea penala. Ca urmare, baza factuala nu facea obiectul evaluarii, ci constituia 'un dat' in cauza judecata de inculpate.

In lipsa generarii acestei situatii juridice, diferite de cea reala, solutia fata de Dinel Staicu, nu ar fi avut suport probator, fiind imposibil de pronuntat in baza legii, ci doar in contra sa.

Evocarea identitatii de baza factuala cu privire la mai multe hotarari privind aceeasi persoana, desi cunosteau neconformitatea cu realitatea si lipsa de validitate a acestei afirmatii si pronuntarea unei hotarari ce a valorificat aceste date, au generat urmarile prevazute de lege (un ajutor dat condamnatului care ar fi beneficiat de exonerarea de pedeapsa si de raspundere civila, un prejudiciu material partii civile constand in paralizarea executarii silite si recuperarii prejudiciului, o prejudiciere a interesului general vizand punerea in executare a pedepselor definitive aplicate, dar si un prejudiciu de imagine autoritatii judecatoresti).

Conduita ilicita se grefeaza pe activitatile specific de judecata, inculpatele fiind magistrati in functie.

Acest mod de operare scoate judecata inculpatelor din sfera conceptului de legalitate in emiterea actului procesual ce este hotararea judecatoreasca. De asemenea, acest modus operandi, in considerarea obtinerii unui rezultat prefigurat, justifica retinerea intentiei, ca forma a vinovatiei'.

De asemenea, tot in aceasta decizie Inalta Curte, retine ca textele de lege, cu valoare de principiu, incalcate de inculpate in contextul pronuntarii deciziei nr. 381/2012, sunt urmatoarele:

Art. 124 Constitutie, infaptuirea justitiei

1)Justitia se infaptuieste in numele legii.

2)Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.

3)Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.

Art. 129 Constitutie, Folosirea cailor de atac

Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac in conditiile legii.

Art. 2 Codul de procedura penala, Principiul legalitatii

Procesul penal se desfasoara potrivit dispozitiilor prevazute de lege.

Art. 5 alin. (2) Codul de procedura penala, Aflarea adevarului

Organele judiciare au obligatia de a asigura, pe baza de probe, aflarea adevarului cu privire la fapte si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana suspectului sau inculpatului

Art. 6 Codul de procedura penala, Ne bis in idem

Nicio persoana nu poate fi urmarita sau judecata pentru savarsirea unei infractiuni atunci cand fata de acea persoana s-a pronuntat anterior o hotarare penala definitiva cu privire la aceeasi fapta, chiar si sub alta incadrare juridica.

Art. 2 alin.(3) Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor

Judecatorii sunt independenti, se supun numai legii si trebuie sa fie impartiali.

Art. 16 alin. (2) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara

Hotararile judecatoresti pot fi desfiintate sau modificate numai in caile de atac prevazute de lege si exercitate conform dispozitiilor legale.

Pentru a se ajunge la condamnarea mea pentru o solutie am fost supusa urmatorului scenariu juridic:

 

Pana in data de 22.02.2012, cand in complet colegial, am pronuntat decizia penala nr. 381/2012 in dosarul nr. 9972/2/2011, mi-am desfasurat activitatea de judecator la Curtea de Apel Bucuresti-Sectia I penala.

In toata aceasta perioada am fost apreciata si cunoscuta ca un judecator, onest, foarte muncitor, am dovedit o foarte buna pregatire profesionala si am luptat pentru aplicarea corecta a legilor. Pentru merite deosebite am fost decorata in anul 2000 de catre Presedintele Romaniei Emil Constantinescu cu Ordinul Credincios in grad de cavaler.

Dupa pronuntarea deciziei mentionate mai sus (dec. pen. nr. 381/2012), care nu a convenit procurorilor, a inceput calvarul vietii mele – a doua zi (24.02.2012) inspectia judiciara s-a sesizat din oficiu, in data de 27.02.2017 procurorul sef al Directiei Nationale Anticoruptie (DNA) – Daniel Morar – a facut afirmatii in mass-media asupra solutiei noastre, in sensul ca i-a socat pe procurori, iar a doua zi dupa aparitia sa la televiziune, in data de 28.02.2012, DNA-ul se sesizeaza din oficiu prin procuror Moraru Iorga-Mihaela, tocmai procurorul care intocmise rechizitoriul ce a stat la baza dosarului analizat in contestatia in anulare.

Dupa aceste sesizarii a inceput o hartuire a mea, au inceput cautarile de motive pentru incriminarea mea, iar in acest timp, sub aceste presiuni s-a facut redactarea hotararii nr. 381/2012.

La inceput am crezut ca solutia a suparat numai procurorii, insa dupa inceperea calvarului am descoperit ca firma de lichidatori ce reprezenta partea civila (Banca Internationala a Religiilor-BIR) era condusa de socrul si nasul Ministrului de justitie din acea perioada -Catalin Predoiu, sens in care se explica faptul ca procurorii aveau o grija deosebita fata de partea civila si mi-au respins toate probele inclusiv proba prin care solicitasem o expertiza financiara pentru a se stabili asa-zisul prejudiciu retinut in sarcina mea – desi completul din care am facut parte nu s-a pronuntat pe latura civila (lesne de inteles intrucat principiul 'ne bis in idem' vizeaza numai latura penala).

Vazand tot ceea ce se intampla am solicitat o audienta la prim-procurorul general al Romaniei, insa si aceasta cerere mi-a fost respinsa. Din acest moment totul s-a ruinat in viata mea, orice speranta a murit si ma intrebam mereu – daca nici in audienta nu sunt primita, atunci cum sa ma astept sa mi se faca dreptate?

A inceput urmarirea penala. Prima urmarire penala s-a desfasurat intr-un ritm foarte rapid astfel ca, in data de 07.08.2012 prin rezolutia nr. 51/P/2012 s-a dispus scoaterea mea de sub urmarirea penala.

In prima procedura a urmaririi penale in dos. nr. 51/P/2012, DNA – Sectia de combatere a coruptiei a retinut in sarcina mea strict o fapta al carei act material il reprezinta pronuntarea unei hotarari judecatoresti si anume: indeplinirea in mod defectuos a atributiilor de serviciu, cu prilejul emiterii deciziei penale nr. 381/22.02.2012 (fila 14 din rezolutie), constand in:

-transformarea caii de atac extraordinare a contestatiei in anulare ( art.386 lit. d VCPP) intr-o prelungire a procesului penal, creand practic un nou grad de jurisdictie in cauza analizata, respectiv al patrulea grad de jurisdictie, neprevazut de lege (fila 27 din rezolutie ),

-prin pronuntarea deciziei penale nr. 381/22.02.2012, in mod constient si voit mi-am arogat anumite prerogative pe care legea nu le recunoaste (fila 27 din rezolutie),

-am realizat contrafacerea adevarului in ceea ce priveste identitatea de obiect intre cauzele cu privire la care am constatat autoritatea de lucru judecat (fila 36 din rezolutie) si

-toate acestea au fost coroborate cu multitudinea de interpretari gresite ale legii (fila 36 din rezolutie), concluzionand ca a fost un simulacru de proces.

In urma analizarii celor retinute in sarcina mea, procurorul de caz a ajuns la concluzia ca este vorba numai de rationamentul logico-juridic al deciziei penale nr. 381/22.02.2012 a CAB, care tine de activitatea proprie de judecata a judecatorului, de a hotari asupra cauzelor in mod impartial, conform propriei evaluari, propriei constiinte si propriei interpretari a legii, retinand in considerente ca – 'Potrivit dispozitiilor art. 2 din Legea 303/2004 judecatorii se bucura de inamovibilitate, sunt independenti si orice persoana, organizatie, autoritate sau institutie este datoare sa respecte independenta judecatorilor. Din formularea textului de lege ultim mentionat ar putea rezulta o interpretare potrivit careia judecatorii nu pot raspunde in conditiile art. 246-249 din Cp. pentru hotararile date in exercitarea atributiilor de serviciu, in aceleasi conditii cu ceilalti functionari, bucurandu-se de un tip de imunitate reglementat prin conceptele de inamovibilitate si independenta, atunci cand atributiile de serviciu incalcate cu stiinta sau din culpa, vizeaza chiar continutul solutiei adoptate intr-o cauza dedusa judecatii', si a dispus scoaterea de sub urmarire penala, in sensul ca fapta nu este prevazuta de legea penala prev. de art. 10 lit.b) din VCPP.

Aceasta rezolutie a fost confirmata ulterior, prin rezolutia nr. 619/II-2/2012 din 30.08.2012 de catre Lucian Papici procuror sef al Sectiei de combatere a coruptiei din cadrul DNA, cu motivarea ca 'solutia emisa de procurorul de caz atat sub raport formal-procedural, cat si in continutul juridic al textelor invocate este legala si temeinica'.

Asupra acestor rezolutii s-a exercitat controlul judecatoresc ca urmare a formularii unei plangeri intemeiata pe disp. prev. de art. 278/1 din VCPP. S-a solutionat cauza prin Sentinta penala nr. 379/F/2012 pronuntata de CAB-Sectia a II-a pen., prin care s-au mentinut ca legale si temeinice rezolutiile din 07.08.2012 si din 30.08.2012 (Jud. Vasile Maria-Francisca).

Cu privire la exercitarea controlului judecatoresc as vrea sa mentionez ca el s-a facut cu incalcarea dreptului la aparare si cu incalcarea grava a normelor de procedura penala adica – fara dosarul de urmarire penala, cererea de aparare ne-a fost respinsa, lipsa de procedura cu una din parti.

Din punctul meu de vedere MIZA acestui dosar penal fabricat de Mirica Florentina – proc. sef. serviciu DNA – finalizat cu solutia de scoatere de sub urmarirea penala la data de 7 aug. 2012, solutie intrata in puterea lucrului judecat si confirmata de CAB prin s.pen. 379/F/01.10.2012 a fost aceea ca niciun judecator sa nu iasa din 'front' la solicitarea DNA-ului.

(…)

In momentul in care procurorii au vazut ca NU am fost sanctionata nici macar disciplinar s-au mobilizat imediat si in data de 29.01.2014 prin ordonanta nr. 10/C1/2014 semnata de catre Procurorul sef adjunct al DNA Calin Nistor, (adica procurorul care a semnat alaturi de Moraru Iorga Mihaela Rechizitoriul nr. 61/P/2002 din 09 noiembrie 2006 prin care Dinel Staicu, s.a au fost trimisi in judecata) din dispozitia sefei DNA a infirmat rezolutia din 07.08.2012 data in dos. 51/P/2012 si a dispus totodata redeschiderea urmaririi penale si reluarea acesteia cu motivarea ca solutia de SUP intemeiata pe prev. art. 10 lit. b) VCPP vine in contradictie cu motivarea acesteia.

Redeschiderea si reluarea urmaririi penale s-a facut abuziv, nelegal intrucat nu a existat nici o proba noua astfel cum este cerinta normei procesual penale.

S-a considerat ca in cauza exista o contradictie intre considerentele si dispozitivul rezolutiei, pentru ca temeiul juridic care a stat la baza pronuntarii solutiei de scoatere de sub urmarire penala (art. 10 lit. b) VCPP), contrazice aceasta sustinere (ca rezolutia este nelegala), insa in cauza s-a facut o speculatie cu scopul clar de a se crea premizele in vederea atasarii in mod nejustificat a dosarului nr. 111/P/2013 DNA, care nu are nici o legatura cu cauza din dos. nr. 51/P/2012, intrucat acesta din urma are alt obiect si priveste alte persoane – asa cum rezulta din adresa trimisa in data de 20 noiembrie 2013 de DNA la ICCJ. Mai mult decat atat, rechizitoriul nr. 111/2013 a fost facut cu sprijinul nemijlocit a ofiterilor SRI.

Pe de alta parte daca exista neconcordanta intre considerentele si dispozitivul Ordonantei nr. 51/P/2012 din 07.06.2012, deci era nelegala, desi fusese supusa controlului judecatoresc care consfintise legalitatea si temeinicia acesteia, procurorul care a instrumentat cauza, Mirica Florentina trebuia sanctionata penal sau disciplinar si NU avansata sef de serviciu in cadul DNA-Structura centrala sectia pentru judecatori.

De asemenea apreciez ca, procurorul de caz din a doua procedura a urmaririi penale avea obligatia legala sa observe ca faptele retinute atat sub aspect penal (urmarire penala) cat si disciplinar (cercetare disciplinara) au fost analizate si solutionate de catre CSM si ICCJ, stabilindu-se ca am respectat normele procedurale, am respectat si interpretat corect legea, NU a fost un simulacru de proces, NU am creat un nou grad de jurisdictie si NU am adus nici un prejudiciu prestigiului justitiei, pronuntandu-se in acest caz hotararea 15J/04.12.2012 a CSM care a devenit irevocabila si a intrat in puterea lucrului judecat prin respingerea recursului promovat de Inspectia judiciara, deci din punct de vedere profesional nu s-au incalcat indatoririle de serviciu si nici nu s-a adus vreun prejudiciu prestigiului justitiei – astfel ca exista cel putin un caz de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale.

 

Fata de aceasta situatie de fapt, consideram ca procurorul de caz trebuia ca, in baza art. 44 alin. 3 C.p.p. raportat la art. 45 C.p.p. sa tina cont de aceste hotarari si sa aiba in vedere autoritatea de lucru judecat, aspecte ce nu au fost luate in consideratie la pronuntarea rezolutiilor, desi chiar in jurisprudenta DNA-lui se aplica acest text (art. 44 alin.3 Cpp – S-a pronuntat in acest sens o solutie de netrimitere in judecata de catre proc. Mariana Alexandru DNA in cazul Calin zamfirescu, Arin Stanescu – socrul si nasul lui Predoiu).

In cel mai scurt timp s-a intocmit rechizitoriul nr. 51/P/2012 din 15.04.2014 si am fost trimisa in judecata.

Pe parcursul judecarii cauzei la fond procurorii DNA au avut o conduita de intimidare a judecatorului fondului, formuland cereri de recuzare, cereri de stramutare si de intimidare a martorilor, formuland sesizari de marturie mincinoasa.

Cu toata presiunea exercitata de catre procurori, judecatorul a avut o conduita ireprosabila, a facut o cercetare judecatoreasca legala si temeinica pronuntand in final achitarea mea (Sentinta penala nr. 97/F din 19.05.2016 – CAB Sectia II-a pen.).

Impotriva acestei solutii a declarat apel atat DNA-ul cat si subsemnata. Apelul declarat de mine a avut ca obiect schimbarea temeiului juridic al achitarii mele din art. 16 alin.1 lit. b) teza I C.pr..pen., in art. 16 lit. a) din C.pr.pen., pentru toate infractiunile pentru care am fost trimisa in judecata.

Procurorul semnatar al apelului nu a criticat solutia fondului decat foarte vag, motivele de apel bazandu-se tot pe analiza si criticarea dec. pen. nr. 381/2012. Fara a aduce nici o proba noua a cerut condamnarea mea, apelul parchetului a fost admis, desi la ICCJ-sectia penala exista precedente judiciare de respingere a apelului DNA-lui pe lipsa probelor noi pe de o parte, pe de alta parte insasi CEDO a sanctionat Romania pe acelasi aspect-Cauza Mischie c. Ro. si altele.

Inca de la repartizarea dosarului la Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a inceput incalcarea flagranta a drepturilor mele la un proces echitabil. Astfel se poate observa ca data primirii apelului este 26.07.2016, s-a fixat termen de repartizare aleatorie 3-4 luni insa s-a dispus prim termen de judecata la data de 07.09.2016, adica la 1 luna si 13 zile de la inregistrarea dosarului. Mai tarziu, dupa ce a aparut in presa articolul 'CURATENIE LA INALTA CURTE – Sectia pentru judecatori din CSM a respins candidatura judecatoarei Mirela Sorina Popescu la sefia Sectiei penale a ICCJ, Sectie unde exista suspiciunea dirijarii dosarelor cu mare miza la anumiti judecatori. Mirela Popescu a recunoscut sub tirul intrebarilor din CSM ca repartizarea 'aleatorie' a dosarelor la ICCJ se facea prin blocarea completelor: La momentul la care nu poti sa echilibrezi aleatoriu informatic, cred ca trebuie sa se intervina' (Joi, 1 martie 2018), mi-am dat seama ca suspiciunile mele sunt perfect intemeiate.

Imediat dupa stabilirea completului de judecata doamna judecator Francisca-Maria Vasile (judecatorul care s-a pronuntat in plangerea formulata de noi in temeiul prev. de art. 278/1 VCPP si a considerat ca solutia de scoatere de sub urmarire penala este una legala si temeinica, pronuntandu-se si pe vinovatia noastra) a formulat o cerere de abtinere (art. 64 lit. f) C.p.p.) in care a aratat ca nu poate fi impartiala intrucat anterior, in calitate de inspector judiciar, dna. Piciarca Dumitrita (adica subsemnata) a efectuat o analiza legata de activitatea domniei sale, analiza in care as fi avut opinii critice (adica, cu alte cuvinte, se afla in relatii de dusmanie cu subsemnata). Precizez ca aceiasi situatie juridica era si atunci cand a judecat plangerea formulata de mine impotriva rezolutiei procurorului (art. 278/1 din VCPP), insa atunci nu a formulat cerere de abtinere?!

Desi un judecator spune expresis-verbis ca nu poate fi impartial, vine completul de judecata care respinge acesta cerere fara o motivare fundamentata.

Comportamentul 'impartial' al judecatoarei Vasile Francisca s-a vazut pe parcursul judecarii apelului prin modul in care a condus cercetarea judecatoreasca – a pus intrebari martorilor in locul procurorului, a respins toate cererile in aparare formulate de inculpate (subsemnata si d-na jud. Badescu Liliana) si mai mult mi-a incalcat dreptul la ultimul cuvant.

Ultimul meu cuvant a fost un interogatoriu in toata regula, toti cei trei judecatori ai completului de apel m-au interogat pe rand. Acest lucru il pot dovedi cu inregistrarea sedintei din data de 11.05.2017 ( min. 170:00 – incepe ultimul cuvant, min. 184:00 – incepe interogatoriul (tirul de intrebari)- jud. FranciscaVasile, min. 190:00 – intervine jud. selaru, min. 230:22 – intervine jud. Dragomir, min. 239:30 – jud. Dragomir imi atage atentia ca 'este vorba de libertatea dumneavoastra'). Mentionez ca in ultimul cuvant am fost intrerupta de 26 de ori, Vasile Francisca motivand ca ma intrerupe pentru a intelege rationamentul meu in pronuntarea dec. pen. nr. 381/2012 – ori ICCJ ca instanta penala trebuia sa constate daca am savarsit sau nu o infractiune, NU sa se manifeste ca o instanta de control judiciar.

Chiar si asa, in momentul in care instanta de control judiciar stabileste ca instanta de fond a retinut in mod gresit situatia de fapt, NU este condamnat judecatorul fondului ci este reformata solutia data de acesta.

Cu toate aceste incalcari ale dreptului la un proces echitabil, fara nici o proba noua care sa dovedeasca faptele si vinovatia mea, fara sa fie rasturnata prezumtia de nevinovatie, fara a se stabili un prejudiciu cert, fara a se tine cont de formularile imperative din cuprinsul deciziei CCR nr. 405/2016 prin care infractiunea de abuz in serviciu a fost declarata neconstitutionala, fara a se tine seama de prevederile art. 147 din Constitutia Romaniei si fara a se avea in vedere decizia civila nr. 435 din 25 noiembrie 2013 pronuntata de ICCJ – Completul de 5 judecatori (dos. nr. 3225/1/2013), completul din apel a pronuntat condamnarea mea desi la fond fusesem achitata.

Iata ca, in Romania nu sunt condamnati numai politicieni ci si judecatori incomozi, onesti, verticali care au pronuntat o hotarare care nu convine sistemului. Condamnarea se face numai pe presupuneri, in lipsa faptei, fara probe, fara prejudiciu, cu documente masluite sau ascunse si impotriva mai multor legi organice, speciale, doctrinei si jurisprudentei CEDO.

De asemenea analizand textele de lege, cu valoare de principiu pe care ICCJ le consider a fi incalcate de inculpate in contextual pronuntarii deciziei nr. 381/2012, tragem urmatoarea concluzie:

-Suntem condamnate pentru presupusa incalcare a doua articole din Constitutia Romaniei, articole care stabilesc modul de infaptuire a justitiei si cine poate exercita caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti – ori noi am infaptuit justitia in numele legii si am judecat o cale de atac exercitata de o parte din proces in numele legii;

-De asemenea se sustine ca am incalcat in anul 2012 (cand se presupune ca s-a savarsit fapta) principiile prevazute de art. 2, art. 5 alin.(2) si art. 6 din Cod. pr. pen., cod care intrat in vigoare la 01.02.2014 (in 2012 aceste principii nu existau in codul de procedura penala);

Analizand motivele si temeiul de drept pentru care am fost condamnate se poate foarte usor concluziona ca acestea nu au fost niciodata retinute de parchet, ca CSM-ul si ICCJ au statuat cu putere de lucru judecat ca procedural nu am incalcat nimic, motiv pentru care instanta de apel a trebuit sa inventeze un prejudiciu imaginar si a retinut incalcarea Constitutiei si a unor principii. Observam ca daca sefa DNA incalca Constitutia nu se intampla nimic, nu este nici macar fapta disciplinara, insa la noi este penala?!

Durerea este si mai mare atunci cand din cauza acestor acuzatii si prezentari mediatice mama mea (Blana Anica) s-a imbolnavit, a facut accident vascular cerebral si a murit inainte sa se dea solutia in fond.

Mai mult decat atat, la final dupa ce mi se vor lua toate bunurile, la varsta de 62 de ani o sa continui sa fiu muritoare de foame, intrucat conform prevederilor legale din Romania voi mai fi condamnata o data – mi se va lua si pensia de magistrat.

Recent a inceput impotriva mea executarea silita asupra tuturor bunurilor mobile si imobile, pentru un asa zis prejudiciu de aproximativ 1.500.000 euro.

(…)

Prin prezentul memoriu doresc sa atrag atentia asupra faptului ca aceasta condamnare a noastra pentru simplul fapt ca am pronuntat o solutie ce nu a convenit DNA-lui este un precedent extrem de periculos, comis de cea mai inalta instanta care statueaza ca judecatorii pot fi condamnati pentru abuz in serviciu in legatura cu sentintele pe care le dau, cu interpretarea probelor si aplicarea legilor.

De asemenea, doresc sa atrag atentia asupra abuzurilor pe care cu buna stiinta le fac procurorii la urmarirea penala si de asemenea asupra dublei masuri in aplicarea legii”.