Un magistral editorial al profesorului de Filosofie și Logică Rob Koons pentru Newsmax.

Am mai trăit aceste lucruri. După atacurile din 11 septembrie 2001, Statele Unite au început un „război împotriva terorismului”, un război total, fără obiectiv și concluzii definite.

În Al II-lea Război Mondial, știam exact ce încercăm să realizăm: capitularea necondiționată a Germaniei naziste și a Japoniei imperiale.

În schimb, „Războiul împotriva Terorismului” era un război împotriva tuturor amenințărilor teroriste la adresa Statelor Unite, un obiectiv imposibil de atins.

După trilioane de dolari cheltuite, după pierderea a peste 5000 de vieți a 50.000 de răniți și cel puțin 160.000 de civili morți în războaiele din Irak și Afganistan, Orientul Mijlociu nu este nici mai pașnic, nici mai stabil decât înainte.

Acum, ne angajăm într-un război total împotriva COVID-19, care – ni se spune – nu se va încheia până nu ne vom afla „în siguranță”.

Dar nu vom putea fi niciodată „în siguranță” în confruntarea cu virușii mortali, așa cum nu putem fi „în siguranță” în lupta cu terorismul.

Un război fără o strategie de ieșire este o cale sigură spre dezastru.

Experții în epidemiologie ne spun că trebuie să ținem țara în izolare aproape totală până când infecția virală va trece. Dar se va întâmpla așa ceva vreodată?

Suferim anual epidemii de gripă de peste 100 de ani, fără ca la orizont să existe vreo speranță că ele vor înceta.

O izolare totală va încetini răspândirea virusului, păstrând R-0 (rata de contagiune – n.r.) sub nivelul lui 1 (ceea ce înseamnă că fiecare grupă de 100 de purtători de virus va trebui statistic să infecteze mai puțin de 100 de victime suplimentare).

Cu toate acestea, imediat ce izolarea se va relaxa în mod semnificativ, R-0 va depăși din nou nivelul de 1, ceea ce va duce la o altă izolare totală.

Indicele R-0 pentru virusul gripei oscilează sub și peste 1 în fiecare an și ne putem aștepta la o oscilație similară perpetuă a indicelui R-0 și pentru coronavirus.

Nu ne putem aștepta la o ieșire definitivă din izolare niciodată, ci doar la scurte perioade de relaxare limitate.

Însă, insistă experții, putem pur și simplu să așteptăm un vaccin anti-COVID-19. Cât timp? Cel mai scurt interval în care am putut crea și verifica un vaccin a fost de cinci ani (pentru Ebola).

Ce va mai rămâne din țara noastră după cinci ani de izolare aproape totală? Acest lucru nu se poate grăbi: un vaccin nesigur administrat populației ar însemna o catastrofă.

În al doilea rând, nu există nici o garanție că vom putea descoperi vreodată un vaccin. Căutăm un vaccin pentru SIDA și pentru Hepatita C de 40 de ani, dar fără succes.

Nu am descoperit până acum nici un vaccin eficient împotriva unui coronavirus. Vaccinurile pentru coronaviruși, precum gripa comună, SARS și MERS, sunt greu de descoperit, din cauza compoziției unice a acidului ribonucleic (ARN) al acestei familii de viruși.

În sfârșit, presupunând că vom descoperi și lansa în producție un vaccin, acesta nu va fi eficient 100%. La fel ca virusul de gripă, noul coronavirus evoluează constant. Un vaccin care să fie eficient un an, se poate dovedi inutil în anul următor. De exemplu, vaccinul gripal din 2004 a fost eficient doar în proporție de 10%.

De aceea, vom continua să ne confruntăm cu tragica dilemă că deschiderea economiei va costa vieți, cel puțin pe termen scurt.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE