Există o tendință în istoriile populare și în predarea subiectului la școală de a presupune că Evul Mediu a fost o eră eminamente heterosexuală. Stereotipul vieții medievale implică cavaleri hiper-masculini care se luptă unul cu celălalt pentru afecțiunea prințeselor. Conform unui cod de cavalerie care stabilește limite stricte pentru relațiile dintre sexe. Identitățile LGBT sunt în general privite ca un fenomen „modern”, ceva care pur și simplu nu exista în această lume premodernă. De fapt, unele dintre cele mai incitante cercetări din învățătura medievală din anii 1980 au fost făcute pentru a descoperi „istoria secretă” a diverselor sexualități medievale, scria istoricul Tim Wingard, într-o lucrare dedicată LGBT în Evul Mediu.

Desigur, este nevoie să fim atenți la un posibil anacronism. Termenii „homosexualitate” sau „heterosexualitate” nu au apărut decât în ​​secolul al XIX-lea și nimeni în Evul Mediu secolului al XV-lea nu s-ar fi referit la ei înșiși sau la alții drept „normal”, „lesbian”, „gay”, „bisexual” sau „transgender”. Studiul sexualității și al istoriei LGBT în Evul Mediu necesită înțelegerea modului în care oamenii medievali înțelegeau sexul și genul în propriile condiții.

Deși nu a existat o concepție clară a identității homosexuale la fel ca în prezent, bărbații care au întreținut relații sexuale cu alți bărbați au fost persecutați și condamnați. Din motive de scurtă durată, aceast material video se va concentra în mod special pe descrierea bărbaților „gay”; concluziile sale nu pot fi neapărat aplicate în același mod experiențelor altor grupuri sub steagul LGBT, cum ar fi lesbienele sau persoanele transgender. Aceste subiecte merită propriile discuții separate.

Șase domnitori români – identificați ca gay

Un istoric român, Dan Horia Mazilu, în cartea Voievodul dincolo de sala tronului a identificat șase domnitori români care s-ar încadra în ideea modernă de LGBT. “Ca și alte cărti ale profesorului Dan Horia Mazilu, și această lucrare poartă emblema noutății (în stiința românească), căci, în exegetica românească, cercetările consacrate vieții private – în vogă, prin alte părți, cel putin in ultimele deceni ale secolului trecut – nu sint prea numeroase. O a doua calitate a cartii reiese din cutezanta autorului de a aborda viata privata a “stapinitorului de tara”, adica a acelui “personaj” ale carui acte ar fi de neimpacat cu privatul, fiindca acela se afla mereu sub conul de lumina al existentei publice”, se menționa într-o recenzie a cărții.

Materialul VIDEO de mai sus, oferit de Evenimentul Istoric reprezintă o trecere în revistă a celor șase domnitori români.