Strămoșii noștri beau apă sau vin? O analiză a vieții în Evul Mediu și o concluzie surprinzătoare

Există o poveste care se repetă cu o regularitate aproape religioasă în documentarele populare și în discuțiile de tavernă! În Europa Evului Mediu, apa era atât de poluată încât toată lumea, de la prunci la regi, consuma exclusiv bere sau vin pentru a supraviețui. Un articol dintr-o publicație care se ocupă de studii istorice a lămurit dilema.

Imaginea unui cavaler care se hidratează doar cu vin pentru că fântâna satului este o bombă biologică este captivantă, dar are o singură problemă majoră: este falsă.

Realitatea istorică, extrasă din registrele orașelor, manualele medicale și scrierile monahale, ne arată un tablou mult mai nuanțat. Oamenii medievali nu doar că beau apă, dar erau extrem de selectivi în privința sursei acesteia.

De ce apa nu apare în cronicile medievale

Dacă citim scrisorile sau cronicile vremii, găsim nenumărate laude aduse vinurilor nobile sau berii bine făcute. Rareori găsim un poem dedicat unui pahar cu apă. Motivul este însă unul banal și contemporan: apa este insipidă.

Operațiune comună Bolojan-USR. Planul secret pentru „ghilotinarea” lui Nicușor Dan. Surse politice

Doliu pentru fanii „Războiul Stelelor”. A murit comandantul imperial Moff Jerjerrod

La fel ca astăzi, nimeni nu se lăuda cu apa oferită de gazdă la cină. Apa era utilitară, gratuită și omniprezentă. Absența mențiunilor entuziaste nu dovedește absența consumului, ci doar faptul că apa nu era un simbol al statutului social sau al ospitalității rafinate.

După cum spune un text din secolul al X-lea al lui Colloquy de Ælfric: „Beau bere dacă am, sau apă dacă nu am bere.”

Gravură din Evul Mediu despre folosirea apei, 1462. sursa: Britannica

Medicina medievală: Apa ca remediu și regim

Contrar ideii că era considerată periculoasă, apa era adesea recomandată de medicii vremii.

Paul din Aegina, un medic bizantin din secolul al VII-lea, scria că: „Dintre toate lucrurile, apa este cea mai utilă în orice regim... cea mai bună apă este lipsită de calitate în ceea ce privește gustul și mirosul, este plăcută la băut și pură la vedere.”

Manualele de sănătate, precum celebrul Regimen Sanitatis Salerni, ofereau instrucțiuni precise: apa de izvor era excelentă pentru potolirea setei, iar apa de ploaie era considerată chiar superioară.

Totuși, se recomanda prudența în timpul meselor, crezându-se că apa rece ar putea „răci” stomacul și încetini digestia. Asta era o teorie care punea vinul pe primul loc la cină, dar lăsa apa ca opțiune principală pentru restul zilei.

Cursa pentru apă curată

Orașele medievale din europa nu stăteau pasive în fața setei cetățenilor. Conducătorii locali investeau sume colosale în infrastructură. În secolul al XIII-lea, capitala Angliei a construit un sistem complex de conducte din plumb pentru a aduce apă proaspătă de la izvoarele din afara zidurilor orașului direct în centru, unde populația o putea accesa gratuit.

Leon Battista Alberti sublinia în secolul al XV-lea că un oraș are nevoie de cantități imense de apă nu doar pentru băut, ci și pentru igienă, grădini și combaterea incendiilor, specificând că „cea mai bună apă trebuie rezervată pentru băut.”

În textele religioase și juridice, regimul de „pâine și apă” era o pedeapsă comună pentru păcate sau infracțiuni minore. Dacă apa ar fi fost într-adevăr letală sau purtătoare de boli grave în mod constant, biserica nu ar fi impus penitenților o săptămână de băut apă, ci i-ar fi trimis direct la groapă.

Cum se bea apa

Faptul că această dietă era considerată aspră se datora lipsei de nutrienți și de savoare, nu riscului de infecție. Era o formă de asceză menită să disciplineze spiritul prin privarea de plăcerile senzoriale ale vinului și cărnii.

Oamenii medievali nu erau ignoranți, concluzionează medievalist.net. Știau că apa din mlaștini sau bălți este periculoasă. Dar, atâta timp cât sursa era un izvor curat, o fântână adâncă sau un sistem de captare bine întreținut, apa rămânea coloana vertebrală a hidratării zilnice.

Așadar, data viitoare când auziți că în Evul Mediu se bea doar bere, amintiți-vă de cuvintele starețului Lupus Servatus din secolul al IX-lea: „Să folosim o băutură sănătoasă și naturală... trasă nu dintr-o cisternă noroioasă, ci dintr-o fântână limpede sau dintr-un pârâu transparent.”