islanda / sursa foto: facebook
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Alegătorii din Islanda merg sâmbătă la urne pentru a decide dacă țara lor ar trebui să reia negocierile de aderare la Uniunea Europeană, potrivit Reuters.
Întrebarea adresată celor aproximativ 270.000 de alegători islandezi este: „Ar trebui Islanda să reia negocierile de aderare la Uniunea Europeană?” Secțiile de votare se deschid la ora 9:00, ora locală (12:00, ora României), și se închid la ora 22:00, ceea ce înseamnă ora 1:00 în România, în noaptea de duminică. Rezultatele sunt așteptate în orele imediat următoare închiderii urnelor.
Referendumul va stabili dacă Islanda, o țară cu aproximativ 400.000 de locuitori, va reveni la masa negocierilor cu cele 27 de state membre ale UE, după ce procesul a fost abandonat în urmă cu 13 ani, sau dacă această perspectivă va fi lăsată deoparte pentru viitorul apropiat.
Schimbare de ultim moment în sondajele din Islanda
Un sondaj Gallup publicat vineri indică o schimbare importantă în preferințele electoratului islandez. Pentru prima dată în această perioadă, o majoritate restrânsă pare să se opună reluării negocierilor de aderare la UE, după ce sondajele precedente indicau un ușor avantaj pentru tabăra favorabilă negocierilor.
Trebuie precizat că scrutinul din 29 august nu reprezintă un vot asupra aderării propriu-zise. Dacă alegătorii vor aproba reluarea negocierilor, procesul va trebui mai întâi să fie purtat cu Bruxelles-ul, iar un eventual acord ar urma să fie supus ulterior unui al doilea referendum, în cadrul căruia islandezii ar decide dacă acceptă aderarea în condițiile negociate.
Sondajul Gallup, realizat între 24 și 27 august pe un eșantion de 4.583 de persoane, arată că 51,6% dintre respondenți se opun reluării negocierilor cu Bruxelles-ul, în timp ce 48,4% sunt favorabili acestei inițiative.
Diferența este însă foarte mică. Sondajele realizate anterior sugerau că rezultatul urma să fie unul extrem de strâns, cu un avantaj ușor pentru susținătorii reluării negocierilor.
Cotidianul islandez „Visir” relata la începutul acestei săptămâni că 51,3% dintre respondenți susțineau reluarea discuțiilor cu Bruxelles-ul, în timp ce 48,7% se declarau împotrivă, potrivit unui sondaj realizat de agenția Maskina.
Diferențele reduse dintre cele două tabere reflectă diviziunile profunde din societatea islandeză în ceea ce privește relația cu Uniunea Europeană. Dezbaterea depășește însă problema apartenenței la blocul comunitar și include teme precum securitatea, economia, pescuitul și controlul apelor teritoriale.
Securitatea, un element important al dezbaterii
Apărarea reprezintă una dintre principalele teme care alimentează dezbaterea. Islanda se află într-o poziție strategică în Atlanticul de Nord și urmărește cu atenție atât creșterea interesului economic și strategic al Rusiei pentru regiune, cât și declarațiile repetate ale președintelui american Donald Trump privind Groenlanda.
În același timp, alegătorii islandezi au și numeroase preocupări interne. Costul ridicat al vieții, situația sectorului pescuitului și problemele din agricultură ar putea avea un rol decisiv în alegerea făcută la urne.
Premierul islandez Kristrún Frostadóttir declara în aprilie, pentru Euronews, că referendumul trebuie precedat de o dezbatere echilibrată, în care argumentele ambelor tabere să fie analizate cu atenție.
De ce a renunțat Islanda la negocierile cu UE
Islanda și-a retras candidatura pentru aderarea la Uniunea Europeană în 2013, după patru ani de la depunerea cererii. Decizia a venit după instalarea la putere a unui guvern eurosceptic.
Între timp, situația economică și geopolitică s-a schimbat. Creșterea costurilor de trai și războiul declanșat de Rusia în Ucraina au readus în atenția publică ideea aderării la UE.
Guvernul de la Reykjavik prezintă momentul actual drept o oportunitate care nu ar trebui ratată. Premierul Kristrún Frostadóttir le-a transmis alegătorilor în august că un vot negativ ar putea închide pentru mult timp, dacă nu definitiv, perspectiva unor noi negocieri privind aderarea la UE.
Aderarea ar permite Islandei să participe direct la procesul decizional european prin instituții precum Comisia Europeană, Consiliul UE și Parlamentul European. În plus, țara ar intra în uniunea vamală și ar avea posibilitatea de a adopta moneda euro.
Islanda a vrut să intre în UE în 2009
Islanda a depus prima cerere de aderare la UE în 2009, la un an după criza financiară globală care a afectat puternic economia islandeză. Negocierile oficiale au început în 2010, iar guvernul de la acea vreme vedea apropierea de UE drept una dintre modalitățile prin care ar putea fi consolidată coroana islandeză. După aproximativ doi ani de presiuni din partea unui guvern eurosceptic, procesul a fost suspendat în 2013.
În anii care au urmat, însă, prioritățile Islandei în materie de securitate s-au modificat considerabil. Invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, începută în 2022, a schimbat percepția asupra vulnerabilităților din nordul Europei și din regiunea arctică.
Și argumentele economice s-au modificat. Ministrul islandez al finanțelor, Daði Már Kristófersson, declara pentru Reuters că speră ca aderarea la UE să contribuie la stimularea economiei islandeze, afectată de o inflație ridicată.
Islanda a revenit oficial pe drumul către UE în 2024, după victoria guvernului de centru-stânga condus de Kristrún Frostadóttir. După alegeri, instituțiile europene au confirmat că vechea cerere de aderare a Islandei rămâne valabilă.
La începutul anului 2026, premierul și-a respectat promisiunea electorală și a anunțat organizarea referendumului privind reluarea negocierilor de aderare. Scrutinul a fost stabilit pentru 29 august 2026.
sursa: Facebook
Ce argumente au susținătorii reluării negocierilor
Deși nu face parte din Uniunea Europeană, Islanda este membră a Spațiului Economic European. Prin acest statut, țara are acces la piața unică europeană, într-o situație similară cu cea a Norvegiei.
Apartenența la SEE înseamnă, totodată, că Islanda a adoptat deja o mare parte din legislația europeană, estimată la aproximativ 9.000 de acte juridice.
Susținătorii votului „da” consideră că această situație reprezintă unul dintre principalele argumente pentru reluarea negocierilor. În opinia lor, dacă Islanda aplică deja o mare parte dintre regulile UE, ar fi logic ca țara să aibă și un loc la masa unde sunt stabilite aceste reguli.
Tabăra favorabilă aderării susține astfel că Islanda ar putea obține mai multă influență asupra deciziilor europene printr-o eventuală aderare deplină.
De ce se opun adversarii aderării
Susținătorii votului „nu” consideră că statutul actual al Islandei, prin SEE și accesul la piața unică, oferă deja suficiente avantaje și că aderarea deplină la UE nu este necesară.
Haraldur Ólafsson, președintele organizației eurosceptice Heimssýn, declara anterior pentru Euronews că, în condițiile în care Islanda respectă deja aproximativ 75% dintre regulile UE, nu ar exista un motiv pentru o integrare suplimentară. Pescuitul reprezintă însă unul dintre cele mai puternice argumente ale taberei care se opune aderării.
Ministrul de externe Thorgerður Katrín Gunnarsdóttir a indicat pescuitul drept una dintre principalele preocupări ale euroscepticilor. Organizația Fisheries Iceland, care reprezintă industria pescuitului din țară, și-a exprimat temerile față de normele europene în domeniu și susține că aderarea ar reduce capacitatea Islandei de a lua decizii independent, în calitate de stat maritim.
Cote pentru pescuit
Politica comună a UE în domeniul pescuitului presupune stabilirea unor limite și cote de captură pentru statele membre. Tocmai această problemă a reprezentat mult timp o sursă de tensiuni între Reykjavik și Bruxelles.
Așa-numitele „războaie ale macroului” au apărut după ce Islanda a adoptat unilateral propriile cote pentru pescuitul macroului, considerate excesive de Uniunea Europeană. Disputa a afectat și perspectiva aderării Islandei la UE.
Importanța problemei este amplificată de rolul economic al pescuitului. Industria reprezintă aproximativ 6,5% din PIB-ul Islandei și oferă locuri de muncă pentru mii de persoane, astfel că poziția Bruxelles-ului în privința pescuitului ar putea cântări semnificativ în opțiunea alegătorilor.
Ce spune Uniunea Europeană
Bruxelles-ul transmite semnale favorabile unei eventuale reveniri a Islandei la masa negocierilor.
În timpul vizitei sale în Islanda, în iulie 2025, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a descris Islanda drept un partener apropiat al UE, subliniind valorile comune și relațiile strânse dintre cele două părți.
Marta Kos, comisarul european pentru extindere, a vorbit însă despre această perspectivă într-un mod mai concret. Potrivit Politico, ea a estimat că Islanda ar putea oficializa negocierile de aderare până în 2027, în condițiile în care cererea depusă anterior este încă valabilă.
În momentul suspendării procesului, în 2013, fuseseră deschise 27 de capitole de negociere, iar 11 dintre acestea fuseseră închise provizoriu. Pescuitul a rămas însă una dintre cele mai dificile probleme.
Totuși, Marta Kos a sugerat recent, într-un mesaj publicat pe platforma Bluesky, că Bruxelles-ul ar putea fi dispus să găsească un compromis în această chestiune. Ea a subliniat că negocierile de aderare țin cont întotdeauna de particularitățile fiecărei țări candidate.
Islanda / sursa foto: dreamstime.com
Amenințările externe și apropierea de UE
Pe lângă economie și pescuit, securitatea a devenit un argument important în favoarea unei relații mai strânse cu Uniunea Europeană.
Magnús Magnússon, reprezentant al unei organizații care susține apropierea Islandei de UE, afirma anterior pentru Euronews că infrastructura critică a țării este expusă în mod constant unor amenințări venite din partea unor actori ruși. În opinia sa, cooperarea europeană ar putea contribui la protejarea acestei infrastructuri.
NATO a atras, la rândul său, atenția asupra interesului tot mai mare manifestat de Rusia și China față de regiunea arctică și Extremul Nord. Alianța și-a intensificat activitatea în zonă, inclusiv prin patrule aeriene și prin consolidarea supravegherii submarine.
Evoluțiile din regiune sunt legate și de poziția lui Donald Trump privind Groenlanda. Președintele american a susținut în repetate rânduri că Statele Unite au nevoie de teritoriul autonom din motive de securitate națională, invocând inclusiv activitatea tot mai intensă a Rusiei și Chinei în regiunea arctică.
În paralel, Washingtonul a transmis semnale privind dorința de a acorda Europei un rol mai important în propria apărare și de a-și reevalua prezența militară pe continent. Potrivit estimărilor comisarului european pentru apărare, Andrius Kubilius, o asemenea schimbare ar putea presupune costuri de până la 500 de miliarde de euro pentru Europa.
Recomandările noastre
