Ionuț Vulpescu, fost ministru al Culturii, i-a adresat premierului Dacian Cioloș o scrisoare deschisă, pe tema achiziționării operei ”Cumințenia Pământului”. O reproducem integral.

Excelenței Sale Domnului Dacian Cioloș, 

Prim-ministru al Guvernului României

        Domnule Prim-ministru, 

Evenimentele din ultima vreme, generate de deciziile Guvernului pe care îl conduceți, dar mai ales felul în care înțelegeți să nu vă asumați consecințele acestor decizii, m-au obligat să apelez la acest mod de a mă adresa dumneavoastră.

În condiții de transparență decizională a actului de guvernare, în care dialogul este posibil, această scrisoare deschisă nu și-ar mai fi avut rostul. Dar transparența nu este partea forte a guvernării și nici a dumneavoastră personal, în relația cu cetățenii României.

Exercițiile de imagine nu țin loc de acțiune serioasă. Cu regret constat că ați ajuns să conduceți Executivul cel mai puțin dispus să respecte democrația și regulile ei. Cuvântul ”tehnocrat” a devenit un cuvânt de ocară  în ochii celor mai mulți români.

Domnule Prim-ministru,

Spuneați - bănuiesc că în glumă! - acum câteva zile, că: „Da, suntem «guvernul zero corupție, zero populism, zero minciună» şi, pornind de aici, să trecem să explicăm câteva lucruri care au fost făcute în acest an". Sunt sigur că asta vor și cetățenii de la dumneavoastră: niște explicații. Pentru că altceva, ceva concret, care să schimbe în bine viața lor, n-au obținut în acest an. Mă tem că bilanțul pe care îl fac cetățenii guvernării tehnocrate va fi necruțător și departe de triumfalismul bilanțului guvernului pe care îl conduceți.

Există în bilanțul dumneavoastră, dincolo de demagogie și de populism, și un exercițiu de sinceritate, pe care l-am apreciat: în dreptul Ministerului Culturii nu există nimic, pe post de realizări. Niciun cuvânt. Acest lucru m-a făcut să vă adresez această scrisoare deschisă, cultura fiind domeniul meu de interes în politică. Absența oricărei referiri la cultură este cea mai bună dovadă că, în guvernarea dumneavoastră, cultura a avut parte de interes zero, în loc să fie un element central al programului de guvernare. Un alt zero din bilanț. Cum dovadă de total dezinteres față de cultură este și faptul că, prin două rectificări succesive, bugetul Ministerului Culturii a pierdut în vară 179 de milioane de lei, iar acum, 14,45 milioane de lei, în condițiile în care sunt atâtea probleme în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural. 

Nu pomeniți nimic în bilanțul guvernării despre marele succes, așa cum dumneavoastră afirmați până mai ieri a fi reîntoarcerea ”Cumințeniei Pământului” în patrimoniul național. Subiectul achiziționării ”Cumințeniei Pământului” a ținut timp de un an nu numai prima pagină a ziarelor, dar și fațada Palatului Victoria! Mediatizarea furioasă a devenit un soi de substitut pentru patriotism. Doriți să uităm acest subiect? E ca și cum nu ar fi fost? Să vă reamintim ce afirmați în primăvară?

”Suntem săraci, dar cu această operă e «acum sau niciodată!»” - asta spuneați.

Dacă suntem săraci, domnule Prim-ministru, de ce ați aprobat, alături de Guvernul pe care îl conduceți, achiziționarea ei cu un preț mai mult decât dublu decât cel stabilit prin două expertize independente înainte de venirea dumneavoastră în fruntea Executivului?

De ce „acum sau niciodată!”?

Vă reamintesc că nu Guvernul dumneavoastră a exercitat dreptul de preempțiune în cazul ”Cumințeniei Pământului”. Guvernul dumneavoastră, prin Ministrul Culturii condus de doamna Corina Șuteu, NU și-a exercitat acest drept în cazul ”Colecției Manu”, deși a fost notificat în acest sens. Astfel, piese cunoscute, extrem de importante pentru istoria artei plastice românești, multe dintre ele din categoria ”Tezaur”, de Rosenthal, Tattarescu și Aman, printre alții, au fost vândute la licitație. Potrivit casei de licitații, au fost înstrăinate până acum 15 picturi din cele 24 ale colecției, pentru suma de 117 400 de euro. O sumă de aproape 100 de ori mai mică decât cea pe care Guvernul dumneavoastră este dispus să o plătească pentru „Cumințenia Pământului”, dar pentru care nu s-au găsit fonduri în vistieria țării.

De ce „acum sau niciodată!”?

Dreptul de preempțiune al statului este inalienabil și poate fi exercitat oricând. Spusele dumneavoastră au servit drept acoperire pentru o decizie care nu se bazează pe realități. Și au avut drept scop acceptarea unui preț nejustificat de mare pentru achiziționarea unei opere de artă care, da, merită să facă parte din patrimoniul cultural național.

Sediul Guvernului a fost acoperit, luni de zile, cu o lozincă bizară: „Brâncuși e al tău așa cum și țara asta e a ta”. Să înțelegem că dacă opera lui Brâncuși nu a fost cumpărată, nici țara asta nu mai este a noastră? Nu dă bine în bilanț!

Dacă era ”acum sau niciodată!”, de ce am ajuns în situația ridicolă de azi, când Ministrul Finanțelor declară senin că la rectificarea Bugetului de Stat nu s-au alocat banii promiși pentru cumpărarea statuii, pentru că nu există bază legală? Cum este posibilă atâta iresponsabilitate? Și atât dispreț față de cei care au crezut în acest demers? Lor ce le spuneți acum?

Anul acesta a fost anul Brâncuși. Se împlinesc 140 de ani de la nașterea sa. De ce nu vorbim astăzi despre existența ”Muzeului Brâncuși”, instituție înființată prin lege? Dacă vă interesa subiectul, de ce nu ați continuat să faceți ceea ce rămăsese de făcut pentru completarea dosarului de înscriere a ansamblului de la Târgu Jiu în Patrimoniul Cultural Mondial al UNESCO? M-aș fi așteptat la o campanie mediatică la fel de intensă pentru promovarea lui Brâncuși, artistul, nu a lui Brâncuși, agentul de imagine pentru premier și guvern. Sau pentru o astfel de campanie nu au fost bani?

Încerc să cred în sinceritatea iubirii dumneavoastră pentru Brâncuși. Dar cum să cred că este guvernarea „zero populism, zero minciună”? Cu tot efortul meu, nu pot. Nu am cum. Și nu sunt singurul care nu poate crede!

Vreau să fiu bine înțeles: a cumpăra lucrarea lui Brâncuși “Cumințenia Pământului” este un semn de responsabilitate politică și socială. De aceea au fost, și sunt, atâția oameni care au susținut cu bună-credință campania de subscripție publică, au promovat-o, cu inteligență și sensibilitate. Le mulțumim pentru ceea ce au făcut. Din nefericire, pe buna lor credință s-a clădit un mecanism al rușinii naționale, când ar fi trebuit să fie unul de demnitate națională. Scopul scuză mijloacele, ar zice unii. Nu. Mijloacele pot distruge legitimitatea unui scop, îl maculează, ajung să-l transforme într-un subiect de discordie națională.

Pentru că se invocă nevoia de transparență a actului de guvernare, vă reamintesc câteva întrebări la care nu ați răspuns până acum, deși aveți obligația morală și legală să o faceți. Am să le tot repet, sunt perseverent, poate va răspunde cineva. Așadar:

1. Primul, și cel mai important lucru: care a fost mandatul Comisiei de negociere, condusă de ministrul Culturii? 

2. Cine sunt experții care au stabilit valoarea sculpturii la 11 milioane de euro, după ce expertizele anterioare au indicat o valoare de cel mult cinci milioane de euro? Pe ce s-a bazat această expertiză? 

3. Cine a făcut parte din comisia de negociere care a acceptat acest preț de 11 milioane de euro? 

4. Cine l-a autorizat pe ministrul Culturii să accepte prețul de 11 milioane de euro? Aprobarea a fost dată într-o ședință de guvern? 

5. De ce s-a retras din procesul de negocieri operatorul economic, respectiv casa de licitații, permițând negocierea direct între proprietari și ministru, lucru interzis de lege? 

6. Care este temeiul legal pentru prelungirea termenului de plată până la data de 20 decembrie 2016? Care sunt prevederile ce modifică art. 4 alin. (4) din OUG nr. 10/2016, potrivit căruia în situația în care, din orice motiv, până la data de 31 octombrie 2016, statul român nu dobândește dreptul de proprietate liber de orice sarcini asupra sculpturii „Cumințenia Pământului”, sumele colectate prin subscripție publică se restituie donatorilor? 

7. Care este conținutulprocesului-verbal încheiat cu proprietarii sculpturii, proces-verbal a cărui existență a fost confirmată de purtătorul de cuvânt al Guvernului?

8. În cazul în care există un mecanism legal prin care banii strânși acum prin subscripție publică se vor înapoia donatorilor, care vor fi costurile și cum vor fi finanțate? În cazul în care nu vor fi înapoiați, care este statutul lor legal, cum vor fi administrați, de către cine, cu ce costuri? 

9. Cine l-a autorizat pe ministrul Vlad Alexandrescu să declare că, în cazul în care nu se vor strânge cele șase milioane de euro prin subscripție publică, statul va renunța la dreptul de preempțiune? În baza cărei prevederi legale ați făcut și dumneavoastră o declarație asemănătoare?  

10. De ce evitați să le răspundeți românilor care, cu bună credință, au răspuns apelului dumneavoastră și au donat bani, iar acum se fac glume pe seama lor și sunt numiți „Păgubiții Brâncuși”? Credeți că, după acest fiasco, va mai avea cineva încredere să participe la o asemenea subscripție publică?

Mingea, ca să zic așa, în ceea ce privește achiziționarea ”Cumințeniei Pământului” nu este în curtea Parlamentului. Este tot în responsabilitatea Guvernului, domnule Prim-ministru! Nu Parlamentul trebuie să deconteze această „safacere cu sulf” care cere, cum spuneam mai sus, o serie de lămuriri, inclusiv din partea dumneavoastră!

Ați aprobat niște Ordonanțe de Urgență, care își produc efectul juridic încă din momentul publicării lor în "Monitorul Oficial". Parlamentul n-a adoptat nicio lege de aprobare a lor, care să implice și amendamente. Vă aparțin, vă reprezintă. De ce nu aplicați prevederile lor? De ce nu ați publicat Ordonanța de Urgență aprobată în Guvern, care le modifica pe anterioarele? Dispariția miraculoasă a Ordonanței de Urgență adoptată la data de 12.10.2016 nu face decât să confirme atitudinea de dispreț față de cetățeni în general, și față de cei care au contribuit la campanie, în special. După ce ați anunțat rezolvarea situației prin adoptarea acelei OUG, am așteptat publicarea ei în "Monitorul Oficial", ceea ce nu s-a întâmplat nici măcar în ziua de azi. Ce fel de Guvern este acesta, în care actele presupus importante și care rezolvă situații urgente și excepționale dispar fără urmă? V-ați speriat de posibilele consecințe legale ale aplicării lor? Unde este transparența? Unde este onestitatea?

Domnule Prim-ministru, 

Bilanțul prezentat de dumneavoastră este incomplet, câtă vreme din el lipsesc conflictele și noile linii de fractură din societate, generate de deciziile dumneavoastră și ale guvernului pe care îl conduceți. La Ministerul Culturii, unde cunosc mai bine situația, niciodată atmosfera nu a fost atât de tulbure. Niciodată nu au fost atâtea procese intentate de angajați Ministerului Culturii. Niciodată conflictele n-au fost mai multe și mai violente (a se vedea situația din primăvară, de la Opera Națională).

Situația este tensionată și în Muzeele Naționale, unde managerii sunt schimbați în forță. Puteți da o explicație faptului că, de un an, Guvernul dumneavoastră, prin Ministerul Culturii, nu oferă un răspuns - oricare ar fi el – întrebării „Unde va fi mutat și cum va fi protejat tezaurul Muzeului Național de Istorie a României?”. Muzeul intră într-un amplu proces de reconstrucție. Cred că este o problemă care să fi meritat atenția dumneavoastră. Sau această situație este parte a agendei ascunse, pe care o promovează acest guvern? Ar fi extrem de grav.

Mulți oameni de cultură, inclusiv directori de muzee și de la alte instituții de cultură, au fost prinși în acest mecanism al rușinii naționale. Au fost demonizați. Șicanați. Arătați cu degetul pentru un presupus anti-reformism. Vina lor? Au servit interesul public, în condițiile în care mijloacele puse la îndemâna lor au fost insignifiante. De ce să fie sacrificați? Numai pentru a impune dogma  reformei cu orice preț? Cum puteți lucra cu oameni pe care-i umiliți?

Fără falsă modestie, anul trecut, prin revenirea la finanțarea culturii din bani proveniți de la Loteria Română, am salvat Administrația Fondului Cultural Național (AFCN) de la faliment. Dacă n-o făceam, unde mai funcționa ”Fondul Brâncuși”, pe care l-ați anunțat, dar despre care nimeni nu știe cum va fi finanțat, cine îl administrează și pentru ce? AFCN susține ONG-urile din cultură, care, în general, vă sprijină, și vă laudă, uitând, din păcate, de ceea ce nu faceți pentru cultură. Nu regret salvarea lui, dimpotrivă. Mi-am făcut datoria, dincolo de apartenența politică, de opinii și de poziții partizane. Pentru că era o măsură în sensul servirii binelui comun, al interesului public, al culturii naționale. Văd că acum astfel de atitudini nu mai sunt posibile. Guvernul pe care îl conduceți a uitat ce înseamnă servirea interesului public?

 

Mă tem, domnule Prim-ministru, că nu ați oferit - și nu oferiți României și cetățenilor ei -, decât un demers demagogic în esența lui, și profund nedemocratic. Extrem de puțin pentru cineva care vrea să reformeze clasa politică, s-o moralizeze. Dumneavoastră, oare, nu v-ați pierdut dreptul moral de a da lecții altora, câtă vreme nu aplicați, în ceea ce vă privește, criteriile după care îi judecați pe ceilalți?

Poate că spusele lui J. Joubert, invocate de regretatul Octavian Paler în motto-ul cărții sale, "Polemici cordiale" - ”Scopul disputelor nu trebuie să fie victoria, ci propria noastră morală”-, ar trebui să ne fie tuturor un reper. În acest spirit, vă asigur, domnule Prim-ministru, de buna credință a acestui demers.