Ion Iliescu în tinerețe. Sursa foto: Wikipedia
Din cuprinsul articolului
Ion Iliescu, fostul președinte al României în trei mandate, lasă în urmă o moștenire controversată și o biografie complexă.
În noaptea de 22 decembrie 1989, în mijlocul unor evenimente dramatice care au schimbat cursul României, Ion Iliescu susținea un discurs în care condamna „clica lui Ceaușescu” pentru că a întinat numele Partidului Comunist Român și memoria celor care au murit pentru socialism. Era un moment crucial, iar Iliescu avea să devină un personaj central în istoria României postdecembriste. Dar biografia lui Ion Iliescu este încâlcită, adesea confuză, cu multe umbre.
Trecutul școlar și începuturile carierei
Ion Iliescu a fost crescut de mătușa sa și a urmat școala primară în orașul natal, Oltenița. Studiile secundare le-a făcut în București, la mai multe licee: Industrial-Polizu, „Spiru Haret” și „Sfântul Sava”. În 1948, pe când avea doar 18 ani, Iliescu a fost unul dintre fondatorii Uniunii Asociațiilor Elevilor din România, un semn al implicării politice timpurii.
În 1950, a fost admis la Institutul Politehnic din București, unde a studiat hidroenergia și gospodărirea apelor. Sprijinul pentru această școală i-a venit, se spune, datorită faptului că mătușa lui era menajeră în casa Anei Pauker, una dintre figurile marcante ale Partidului Comunist Român. Aceasta i-a facilitat accesul la continuarea studiilor în Uniunea Sovietică, la Institutul Energetic din Moscova, unde a studiat între 1950 și 1954.
În perioada petrecută la Moscova, Iliescu a fost secretar al „Asociației Studenților Români”. Există afirmații că ar fi cunoscut pe Mihail Gorbaciov, viitor lider al Uniunii Sovietice, deși amândoi au negat în mod repetat această legătură. Totuși, în 1990, revista franceză Paris Match scria că Nicolae Ceaușescu era convins că o conexiune între Iliescu și Gorbaciov exista, fapt demonstrat prin faptul că în timpul vizitei lui Gorbaciov la București, din iulie 1989, Iliescu a fost trimis în afara capitalei pentru a preveni orice contact. Ion Iliescu s-a căsătorit în 1951, însă soția lui nu a avut copii, suferind trei pierderi de sarcină.
Rădăcinile complicate ale lui Ion Iliescu
Ion Iliescu, în 1969. Sursa foto: arhiva EVZ
Biografia familiei Iliescu este presărată cu personaje cu povești întunecate și complexe. Bunicul său, Vasili Ivanovici, a fost un evreu rus, bolșevic și un presupus puscăriaș periculos, urmărit de poliția țaristă. În 1895, s-a stabilit în Oltenița, unde și-a schimbat numele pentru a-și ascunde originea, o practică obișnuită în acea perioadă pentru evreii care fugeau de persecuții. S-a căsătorit cu Maria Savu, sora cârciumarului Anghel Savu, și au avut patru copii: Alexandru (tatăl lui Ion Iliescu), Eftimie, Aristița și Verginia.
Mama vitregă, bucătăreasa Anei Pauker
Mama vitregă a lui Ion Iliescu a fost o femeie cu legături directe cu lumea spionajului. După 1944, ea a fost servitoarea și bucătăreasa Anei Pauker, iar Gheorghiu Dej a trimis-o în misiune la Sofia, apoi la Moscova, unde a fost deconspirată ca spioană sovietică. Retrasă în țară, a ajuns director general la Vămile Române, funcție din care s-a pensionat. Marița Iliescu, mama vitregă, a beneficiat de drepturi speciale, obținute prin intervenția fiului său, Ion Iliescu, care a însoțit-o la recepțiile oficiale în locul soției sale, potrivit Wikipedia.
Un alt personaj controversat din familie este unchiul lui Ion Iliescu, fratele tatălui său, Alexandru Iliescu, ofițer de securitate și participant la represiunea dură a elitelor române în perioada Gheorghiu Dej. După moartea lui Stalin, a fost demis și trimis director la o fabrică de încălțăminte. Într-un episod tragic, a ucis pe șeful cantinei într-o altercație și a fost condamnat la 17 ani de închisoare, unde și-a găsit sfârșitul.
Orfan de mic
Alexandru Iliescu, tatăl lui Ion, s-a născut în Oltenița în 1901 și s-a căsătorit în 1929 cu Maricica, o femeie de origine bulgară din neamul căldărarilor, cu origini rome, analfabetă și vorbitoare slabă de limba română. Maricica, mama biologică a lui Ion Iliescu, a murit în 1932, iar Ion s-a născut în condiții modeste, pe 3 martie 1930.
În același an al nașterii lui Ion iliescu, tatăl său a fugit în Uniunea Sovietică, unde a activat ca agent Kominternist și NKVD-ist, trădând interesele României. Casa lui din Oltenița era folosită ca loc conspirativ pentru aceste activități. Alexandru Iliescu a fost condamnat pentru trădare și a executat pedeapsa în închisoare, unde a fost și turnător la poliție.
În perioada în care a fost în detenție, a avut o relație cu Maria, soția unui coleg de celulă, din care a rezultat un copil, Eugen, frate vitreg al lui Ion Iliescu, care a fost securist și a murit în circumstanțe controversate în Orientul Mijlociu.
Moștenirea unui trecut dificil
În decembrie 1989, Ion Iliescu declara că Nicolae Ceaușescu îl cunoscuse pe tatăl său în tinerețe și că a fost susținut și încurajat de fratele tatălui său, în viața politică. Tatăl său, Alexandru Iliescu, ar fi murit beat într-o manifestare de 1 Mai, în tribună, ținând o sticlă de băutură.
