Am lucrat cu Ion Cristoiu în presă, cu diverse interludii, din luna martie 1990 și până astăzi, adică, vreo 25 de ani.
Un sfert de secol! Îl cunosc mai bine decât îmi cunosc majoritatea neamurilor. Atât de bine, încât îi pot anticipa conținutul editorialelor, cu condiția să știu tema pe care urmează s-o abordeze. Știu ce vrea să spună când se miră retoric, știu cum face din mușchii feței atunci când îl irită ceva, îi știu hachițele și răsfățurile, știu ce-l poate face să se prăpădească de râs sau să-l indispună. Din trăncănitul cu el nopți întregi la telefon, triștii de la „interceptări” fie au învățat literatura rusă clasică, fie au crezut că ne dăm întâlnire codificat, în cartierul Floreasca, pe strada Gogol sau Pușkin, în funcție de ce autor pomeneam. Să n-o întind prea mult pe panta evocărilor, ideea este că-l cunosc atât de bine pe omul de la care am învățat gazetărie, încât știu ce ar face, dar mai ales ce nu ar face. Este motivul pentru care, mai întâi, am râs cu poftă la vestea că unul dintre tablagii de presă ai SRI-ului îl acuză pe Ion Cristoiu cum că ar fi un veros om de afaceri, care ar fi trântit contracte cu statul și ar fi ars bugetul din toate pozițiile, cu sprijinul Elenei Udrea, pe când ea era la putere. Cum să nu râd, cand știu exact: Ion Cristiu nu ar fi în stare să facă afaceri, nici dacă ar încerca să vândă la Polul Nord căciuli de blană, mânuși, fulare și cojoace unor cetățeni plini bani, ajunși acolo, în plină noapte polară geroasă, doar cu chiloții pe ei!
Schema prin care Ion Cristoiu este, astfel, atacat, e una simplă, deja clasică, și ține strict de practicile securiste. Undeva, aiurea, apare ceva. În anii `50 era o anonimă mincinoasă, dictată de „organe” unuia de-al lor, în baza căreia un indezirabil ajungea la Canal sau la Sighet. În vremea noastră, anonima apare pe o pagină de net tot anonimă, cu dedicație, adică destinată apariției unui singur subiect și neasumată de nimeni. Rolul este unul singur, să exonereze de răspundere pe cel care va prelua, spre publicare, anonima. În cazul de față, preluarea a executat- o Dan Tapalagă, așa cum orice plutonier execută atunci când aude ordinul pregătitor: „ascultă comanda la mine!”. Din poziția „culcat” a executat un „salt înainte”, a luat anonima și-a pus-o pe site-ul său, sau al SRI-ului, că-i tot aia, botezat cu mult umor, Hotnews. A făcut asta, pentru că domnia sa, potrivit legendei cu care a fost dejugat în media, aparține armei „deontologice”. Și ce poate să fie mai deontologic decât să te pretezi la scheme d`astea, de proști, care se învață la cursul de „Combinații informativ- operative”, predat la Institutul Național de Informații?!
Bine, dar de ce ar face Tapalagă asta, aș putea fi întrebat, ce vrea să demonstreze? Păi, simplu. Cristoiu ar fi beneficiat de grațiile Elenei Udrea - să ne înțelegem, în materie de afaceri la cheie și contracte cu dedicație, nu altceva - drept pentru care, acum s-ar revanșa. Rade cu sârg Binomul SRIDNA, nu pentru că aștia ar fi un fel de Gestapo, un fel de Poliție Legionară, un fel de Direcția a VI-a, Cercetări Penale, a Securității Statului, ci pentru că Maestrul, ca orice mafiot sicilian care se respectă, este învățat să întoarcă serviciile care i-au fost făcute.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
