Klaus Iohannis va candida la alegerile prezidențiale. Mai sunt doar câteva luni până când vom știi cum se numește noul președinte al României. Poate fi înfrânt?

Este greu să faci o analiză a alegerilor prezidențiale când nu știi cine va fi contracandidatul actualului președinte. Care pleacă cu șansa întâi. Până la această oră pe piață a mai apărut un zvon: Klaus Iohannis va deveni președintele Consiliului European, în locul lui Donald Tusk.

Victor Ponta îl dă plecat în septembrie, înlocuit de Călin Popescu Tăriceanu pentru două luni, lăsând impresia că jocurile sunt făcute pentru un candidat integru din zona stângii. Toate bune și frumoase numai că Donald Tusk își termină mandatul în decembrie, urmând a fi înlocuit de oricine altcineva decât de un român, după părerea mea. 

Acest zvon mi se pare o manipulare, ușor amuzantă pentru că am mai văzut-o cel puțin o dată: la finalul mandatul fostului președinte Traian Băsescu. Atunci se spune că Traian Băsescu va fi ales în fruntea Consiliului European. Nu s-a întâmplat așa. Și nici acum nu se va întâmpla. Mai ales că Klaus Iohannis va candida în România. 

Ultimul nume scos pe firmament este cel al liderului USR, Dan Barna. Ieșit imediat după alegeri la Antena 3,  ceea ce i-a adus notorietate la frizerie, Dan Barna s-a făcut remarcat printr-un discurs ambițios, dar prudent. Așa pot traduce idee că USR va pune umărul la căderea guvernului Dăncilă, dar nu va participa la un guvern alături de PNL în cazul reușitei moțiunii de cenzură. Pentru că obiectivele lor sunt politice, cu bătaie în iunie anul viitor, când vor să câștige puterea locală și centrală pentru 4 ani. Așa că în acest răstimp USR-Plus îl atacă pe Klaus Iohannis și PNL, făcându-și loc în electoratul de dreapta. Eventual lăsându-i să-și asume guvernarea. 

Un scenariu asemănător vom vedea la prezidențiale, când cel mai probabil Dan Barna va candida împotriva lui Klaus Iohannis. Mie mi se pare că nu vor exista probleme reale pentru că liderul neo-marxismului în România conduce un partid fără doctrină clară, în USR există curente de tot soiul, fiind avantajați de folosirea unor sloganuri populiste și cam atât. 

Daniel Funeriu, unul din cei mai lucizi oameni politici și analiști ai momentului, pe care-l citesc de fiecare dată cu interes, sintetiza toate acestea într-o postare care analiza prestația acestuia la un interviu:

"1) Dan Barna habar nu are de ce prezintă un candidat la prezidențiale 2) Dan Barna nu e capabil să articuleze vreo idee în afară de truisme și sloganuri 3) A dat impresia de nesiguranță când a povestit schimbarea de la avocatură la ”management de proiecte”, precum și cu povestea din Italia. Asta dă apă la moară fanilor teoriilor conspirației, nu puțini."

Ce se poate spune despre ceilalți posibili contracandidați, respectiv Dacian Cioloș, Victor Ponta, Viorica Dăncilă (mă scuzați, dar nu am găsit altă rimă cu PSD), este destul de clar. Nu au anvergura lui Klaus Iohannis, cel care în ciuda unui început relaxat și ezitant, s-a dovedit un model de politician greu de clintit. Dacian Cioloș e mai slab (electoral vorbind) decât Dan Barna, Victor Ponta știe că nu are nici o șansă, iar despre Viorica Dăncilă o să mă abțin să fac vreun comentariu. Ar fi prea crud și răutăcios. 

Așa că după cum se vede nu prea sunt contracandidați penentru Klaus Iohannis. Cu o singură excepție.

Votul la prezidențiale în turul al doilea este un vot prin excelență negativ. Nu se votează pentru un candidat, ci împotriva adversarului. Cel care reușește să creeze emoție are prima șansă. Iar această emoție, testată în laboratoarele sociologilor și serviciilor de informații de nenumărate ori, se construiește de fiecare dată pe greșeala adversarului. O greșeală care începe să fie construită în cazul lui Klaus Iohannis.

Și o să iau din nou la puricat spusele lui Dan Barna, liderul USR: "Am avut două tipuri de preşedinţi: un superjucător, domnul Băsescu, care cumva a transformat toate instituţiile în jetoanele tablei de joc personale, şi preşedintele actual, Klaus Iohannis, care este un preşedinte foarte instituţional formal. Cred că rolul de preşedinte ar trebui să fie cumva mai vizibil, mai asumat, trebuie să fie mai prezent social."

În mod vădit fals, USR-Plus se pregătește să-l prezinte pe Klaus Iohannis ca fiind un președinte-absent. Făcându-se că uită cum au câștigat 22 la sută din voturi pe valul creat de referendumul inițiat de acesta și că bătălia dură cu PSD a fost dusă de la Cotroceni. Pe ce mizează Dan Barna? Pe tăcerea PNL, doar Rareș Bogdan sărind în apărarea Președintelui. 

De altfel, dacă vă uitați în mass-media care se adresează unui public anti-PSD, jocurile se duc în aceeași direcție. Numai că Klaus Iohannis are câteva obiective atinse greu de contestat, iar cele mai importante dintre ele sunt cele care vizează îngenuncherea PSD și discursul pro-Justiței, întărit cu acțiuni concrete.

Ca să trag o concluzie, deși este greu de văzut în parametrii politici de astăzi cum va arăta cursa prezidențială, singurul adeversar real al lui Klaus Iohannis este Klaus Iohannis.