Într-un interviu exploziv, preotul Vasile Eșanu, parohul Bisericii Sf. Arh. Mihail şi Gavriil din satul Coștangalia, raionul Cantemir, a vorbit despre situația din Ucraina: „Eu nu cred că un bărbat care și-a văzut soția și copiii omorâți poate să stea cu mâna în sân și să spună: Dumnezeu să te ierte”. Preotul recunoaște că mai citește analize ale unor experți și, cu părere de rău, spune el „descopăr că mulți afirmă că situația se înăsprește, că va fi mai multă violență, mai multe victime, deși m-aș bucura mult să se termine, deoarece e dureros”.

Preotul Vasile Eșanu: Nu sunt eu în măsură să fac pronosticuri. Eu aș vrea și acum să se încheie. Anume în acest moment, să nu mai fie război, chiar acum, când stăm de vorbă. Mai citesc și eu analize ale unor experți și, cu părere de rău, descopăr că mulți afirmă că situația se înăsprește, că va fi mai multă violență, mai multe victime, deși m-aș bucura mult să se termine, deoarece e dureros. Chiar și oamenii de la biserică îmi spun că, de când s-a început războiul în Ucraina, au observat o schimbare în mine.

Preotul a transmis un  mesaj pentru instigatorii de războaie

Preotul Vasile Eșanu: Să se trezească, să-și dea seama de răutatea pe care au pornit-o, să se oprească. Dacă îi mustră conștiința, au șanse să fie reabilitați și iertați, deși cu greutate. Nu e ușor să ierți așa ceva. O spun ca om și ca preot. Deși noi propovăduim ce ne învață Hristos – iertați, nu răspundeți răului cu rău, iubiți-vă dușmanii, aceste porunci sunt foarte dificil de respectat.

E ușor a spune, dar să pui în practică e dificil (...). Oamenii văd cum se omoară fără cruțare și li se trezește în suflete un sentiment de răzbunare. Instinctele ce țin de bunătate, dreptate se inhibă, mai ales pe câmpul de luptă. Eu nu cred că un bărbat, care și-a văzut soția și copiii omorâți, poate să stea cu mâna în sân și să spună: Dumnezeu să te ierte. Sigur, el va căuta armă, va căuta posibilitatea să lupte, să-și răzbune familia.

De ce Biserica nu este într-o voce împotriva războiului?

Întrebat de ce Biserica Ortodoxă rusă nu se arată împotriva războiului din Ucraina, preotul a spus: Cred că din cauza propagandei lansate de Kremlin cu mulți ani în urmă, propagandă care le-a format rușilor un fel de gândire. Și nu e vorba despre Biserică, ci despre unii membri ai Bisericii, pentru că Biserica întotdeauna a propovăduit pacea, a chemat lumea la dragoste, la înțelegere. Da, și în Biserică sunt oameni diferiți, cu diferite mentalități, interese, există și profitori, care vor să profite cu orice ocazie. Sunt și fricoși.

În aceste timpuri, pe Patriarhul Kirill îl văd ca pe un fricos, un om care se teme de Putin, se teme să-i spună: “Oprește-te, nu omorî, noi suntem cei care protejăm viața, nu cei care luăm viața omului”. Desigur, această frică, instaurată și în sistemul bisericesc, nu o pot depăși mulți preoți, de teamă de a nu fi pedepsiți, opriți din slujbe.

Întrebat dacă nu îi este teamă legat de aceste declarații, a spus că: Eu nu mai am frică, nu, pentru că nu spun nimic împotriva învățăturii bisericii. Nu cred că se mai tratează asemenea răni, omul rămâne marcat, traumatizat, pe tot parcursul vieții, ele doar pot fi învăluite de iubirea celor din jur, ca, beneficiind de iubirea noastră, acești oameni să se simtă totuși că există cineva care îi acceptă, îi primește, îi îngrijește, îi iubește. Prin dragoste se tratează totul, chiar dacă traumele rămân. Știu că psihologii recomandă ca acești oameni să învețe să trăiască cu aceste suferințe. Să le accepte, nu ai cum să scoți din viața ta aceste răni. Dacă le negi, în viața ta personală se pot întâmpla lucruri mai grave, inclusiv patologii psihice. Depinde de noi, de cei din preajma acestor oameni.

Ce spune despre violurile comise de mercenarii ruși în Ucraina

Părintele: Greu de spus. Unele persoane se reabilitează, altele, cu părere de rău, nu. De obicei, victimele unor astfel de abuzuri, pe care noi le condamnăm, suferă o viață întreagă, nu mai reușesc să-și construiască o familie, devin depresivi, dar destinul omului oricum stă în mâna bunului Dumnezeu și ultima speranță de mângâiere e la Dumnezeu

Biserica, mai întâi de toate, înseamnă oameni, iar oamenii sunt cetățeni ai statului. În opinia mea, nu pot să nu existe influențe reciproce. Așa cum în stat există oameni cu interese și ajung la cârma statului în interese proprii sau de grup, uneori profitori, nedorind să conducă țara în folosul poporului, că eu așa înțeleg o funcție publică – nu muncești pentru tine, dar muncești pentru cei care te-au votat, la fel și în biserică sunt oameni cu tot felul de interese, profitori, și dacă acești profitori se întâlnesc unii cu alții – cei din stat și cei din biserică, clar lucru, ei se influențează reciproc. Fiecare ar trebui să-și caute de activitatea sa, de atribuțiile sale. Aceste instituții ar trebui să se sprijine reciproc, soluționând problemele oamenilor, a mai spus preotul Vasile Eșanu. Mai multe despre fulminantul interviu puteţi citi pe site-ul zdg.md.