La ultima emisiune de la Nașul Tv, Robert Turcescu mi-a atras atenția că sunt Dușmanul numărul unu al celor care pînă nu demult au fost Intelectualii lui Băsescu, iar acum sunt intelectualii SRI – DNA.
Motivul atacurilor la adresa mea îl constituie faptul că nu-l înjur pe Traian Băsescu, pentru ceea ce Apostolii Binomului taxează drept atacuri la adresa Justiției.
Dincolo de turmentarea de a semnifica drept atac orice observație critică la adresa DNA, de parcă procurorii DNA, în frunte cu Codruța Kovesi n-ar fi și ei, asemenea politicienilor, jurnaliștilor, oamenilor de afaceri și chiar manglitorilor, de pe aceste meleaguri, români, și, prin asta supuși, năravurilor naționale, ci niște marțieni descinși pe tărîmuri mioritice pentru a lupta împotriva corupției, brusca schimbare față de Traian Băsescu a celor care i-au pupat timp de zece ani vorbele și faptele nu poate decît să mă surprindă.
Timp de aproape patru ani – din 2005 pînă în 2009 – m-am numărat printre criticii acerbi ai lui Traian Băsescu. Pentru vorbele și scrierile mele împotriva fostului președinte, cei care azi dau în el cu cozile de la majuscule pe post de bulane milițienești m-au atacat cu ură, ura unora care vedeau o blasfemie în a zice despre Traian Băsescu altceva decît că-i un Arhanghel care taie cu paloșul de foc hidra Corupției. S-a ajuns pînă acolo încît devenisem cal de bătaie și pentru Ora veselă de la RRA.
În 2009, așa cum am mai amintit de mai multe ori, băgînd de seamă că mustrările mele erau folosite de Coaliția politico-mediatică îndreptată împotriva lui Traian Băsescu, cea mai mare Coaliție politico-mediatică postdecembristă împotriva unui om, am plecat de la Antena 3 și de la Jurnalul național, pentru a mă întoarce în Bibliotecă. Definit prin prostia de a sări în ajutorul celui lovit în chip incorect, am denunțat, cînd eram invitat să-mi spun părerea, mîrșăviile puse la cale împotriva lui Traian Băsescu de Mogulii Dan Voiculescu și Sorin Ovidiu Vântu. Trusturile celor doi s-au năpustit asupra mea cu fel de fel de scîrnăvii, între care la loc de frunte se situa explicarea noii mele poziții prin nu știu ce șantaj la care mă supunea Traian Băsescu. Și astfel am reușit rara performanță de a-mi face dușmani pe cei care-mi fuseseră pînă nu demult tovarăși de luptă și tovarăși de luptă pe cei care-mi fuseseră pînă nu demult dușmani.
Spre deosebire de Intelectualii care lingeau palma prezidențială, jurînd că e de Zeu, eu nu l-am ridicat niciodată în slăvi pe Traian Băsescu. Printre altele și din motivul că n-am slăvit în fața mea un om viu. Nici măcar pe mine.
Traian Băsescu nu mai e președinte. În ultimul timp, el denunță unele abuzuri ale Justiției. Foștii săi Intelectuali îl atacă pentru asta, considerînd declarațiile lui Traian Băsescu atacuri de corupt împotriva Justiției. Timp de zece ani, tot ce spunea și făcea Traian Băsescu era sfînt pentru Intelectualii lui Băsescu. Acum același om spune ceva despre abuzurile Justiției. Ar fi normal din partea unor oameni care au întreținut Cultul lui Traian Băsescu timp de zece ani să-și pună întrebarea: Și dacă Traian Băsescu are dreptate?
Ei nu și-o pun. Nu cumva pentru că ei de fapt n-au fost niciodată Intelectualii lui Băsescu, ci Intelectualii Binomului SRI-DNA, și acum, cînd Binomul a întors armele împotriva fostului Stăpîn, au întors și ei armele mediatice?
Recomandările noastre
