Editura Evenimentul si Capital

Întâlniri cu Geo Bogza | Istoriile lui Alex. Ştefănescu

Alex Ştefănescu
Autor: | | 0 Comentarii | 1632 Vizualizari

Geo Bogza a venit la o întâlnire cu publicul la Suceava în 1959, când eu locuiam cu părinţii şi fraţii mei în acel oraş şi eram elev în clasa a cincea.

Interesat de literatură mai mult decât de orice altceva, m-am dus cu entuziasm la întâlnire, nu înainte de a lua din biblioteca familiei o carte a lui Geo Bogza, pentru a-i cere un autograf.



Scriitorul (primul pe care îl vedeam în viaţa mea) mi s-a părut dezamăgitor de urât, în comparaţie cu... Eminescu. Înalt, deşirat, cu un cap ca de nagâţ, vorbea pe un ton umil-solemn despre „fraţii noştri din Răsărit”, prosternându-se parcă în faţa unor zei.

După terminarea prelegerii, m-am înghesuit şi eu să capăt un autograf şi l-am obţinut. Pe prima pagină a cărţii, Geo Bogza scrisese cu litere lăbărţate „Trăiască lupta pentru pace!” N-am înţeles deloc, cu mintea mea de atunci, cum poate să trăiască o luptă. Dar şi mai mare a fost deziluzia când, stând de vorbă cu alţi deţinători de autografe de la nepreţuitul nostru musafir, am aflat că tuturor le scrisese „Trăiască lupta pentru pace!

” * * *

Au trecut anii. Ca student (la Facultatea de Limba și Literatura Română din București), citind presa literară a epocii și frecventând bibliotecile, mi-am făcut o idee mai clară despre Geo Bogza. Ajunsese un pontif al lumii literare, iar eu știam câte ceva despre momentele din biografia sa care îi asiguraseră ascensiunea.



În 1937, Geo Bogza (născut la 6 februarie 1908 la Ploieşti) se află în Spania, pe coasta bască şi scrie despre războiul civil articole prorepublicane, ca reporter special al revistei Lumea românească. Între 1941-1944 se abţine să facă gazetărie, în semn de protest (aşa va explica ulterior) faţă de ascensiunea dreptei în politica României. Aceste elemente biografice, exhibate oportun, îi asigură în perioada de după război un profitabil statut de luptător antifascist.

În 1945, scriitorul se relansează ca gazetar, colaborând întâi la Victoria, iar după aceea şi la Scânteia şi România liberă, ziare aflate în slujba partidului comunist şi implicit a ocupanţilor sovietici. În 1948 devine membru corespondent al Academiei RPR, în 1952 – deputat în Marea Adunare Naţională. După volumul de reportaje apologetice Meridiane sovietice publicat în 1953, poziţia sa politică se consolidează. În 1955 este ales membru activ al Academiei RPR şi membru în biroul Consiliului Naţional pentru Apărarea Păcii. Cariera lui de deputat continuă pe parcursul mai multor legislaturi, cu succesul în alegeri asigurat. Este perioada în care avangardistul de altădată, transformat în persoană oficială, este păzit de poliţia secretă la întâlnirile cu cititorii, iar pe cărţile pe care le oferă cu autograf obişnuieşte să scrie: „Trăiască lupta pentru pace!”.

Ca deputat în Marea Adunare Naţională şi, din 1958, ca membru în Consiliul Mondial al Păcii, Geo Bogza călătoreşte în Iugoslavia, Cehoslovacia, RDG, Polonia, URSS, Bulgaria, Grecia, Finlanda, Danemarca, Suedia, Italia, Elveţia, Franţa, Anglia, SUA, Cuba, China, Japonia, India, Ceylon, Egipt. Începând din 15 noiembrie 1966 publică în fiecare vineri, în săptămânalul Contemporanul, câte o tabletă (în spaţiul tipografic rezervat înainte lui G. Călinescu).

Carmen Iohannis facuta PRAF de Olguta Vasilescu. Nevasta lui Manda, GLUME NEMILOASE despre sotia presedintelui: Rochita roz deasupra genunchiului...

Pagina 1 din 2


Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației




Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI