Ruinele din North Brother, insula uitată a Americii, adopostesc povești triste despre boală și moarte. Acest lucru nu este de mirare ținând cont că insula a devenit începând cu 1885 centru de carantină pentru bolnavii cu boli transmisibile, că a adăpostit primul bolnav de tifos din America sau că în apropierea țărmurilor sale circa o mie de persoane și-au găsit sfârșitul în urma unui cumplit naufragiu în 1904.
Timp de două decenii, insula North Brother a fost casa lui Mary Mallon, prima persoană bolnavă de tifos din America. În 1906, ca bucătăreasă în casa bancherului newyorkez Charles Henry Warren, Mary a îmbolnăvit mai mulți membri ai familiei acestuia. Șapte din cele 11 persoane din casă au murit.
Eu nu prezenta semne ale bolii, însă a fost obligată să-și petreacă ultimii 23 de ani din viață pe insula North Brother, fiind considerată un pericol public. Aceasta a murit în 1938, la 69 de ani. Spitalul a fost închis la scurt timp după aceea.
După cel de-al doilea război mondial, insula a adăpostit veteranii de război care studiau la colegiile locale, împreună cu familiile lor. Începând cu anii '50, pe insula North Brother a fost deschis un centru de tratare a tinerilor dependenți de droguri. Nu a rămas deschis decât până în anii '60. De atunci insula a fost complet abandonată.
Accesul pe insulă nu se poate face decât cu aprobare. Ian Ference, un fotograf și un istoric din New York, și-a petrecut patru ani pentru a documenta istoria tristă a acestei bucăți de pământ dată uitării. ”Am început să adun informați despre toate autorizațiile necesare pentru a putea pune piciorul pe insulă prin 2003. În 2008 am primit dreptul de acces”, a declarat acesta, citat de Business Insider.
Recomandările noastre
