Informația că nu-și dorește să fie președinte la Palatul Cotroceni apăruse în spațiul public, dar acum Mircea Diaconu a explicat care îi sunt motivele.

„Postura în care mă aflu eu presupune să pot discuta sau comenta principii, nu decizii, aici este vorba de decizii. Legat de principiul meu, pledoaria mea este următoarea: Palatul Cotroceni este un palat regal cu o destinaţie, prin testament regal, care nu este asta, drept care, până şi în timpul stalinismului, cu tancurile ruseşti aici, Palatul Cotroceni a fost Palatul copiilor şi acolo generaţii de copii învăţau tot felul de lucruri frumoase şi bune, până şi atunci”, a declarat Diaconu într-un interviu pentru Agerpres.

„Primul dintre preşedinţi care a zugrăvit şi s-a pregătit să intre acolo a fost Ceauşescu, după care au năvălit unul după altul preşedinţii noştri în Palatul regal, în vârful dealului. De ce zic şi apăs lucrurile acestea, pentru că s-a ajuns la un fel de masare a orgoliului acestei persoane până la, din păcate, la cei mai mulţi dintre ei, nu la toţi, s-au învârtit rotiţele prin cap şi au început să creadă că sunt uşor statui, uşor desprinşi de pământ şi asta nu se poate întâmpla la oamenii obişnuiţi, că, din păcate, şi preşedinţii – un profesor de fizică de la Sibiu ajunge preşedinte, un marinar de pe un vapor ajunge preşedinte”, a precizat candidatul.

Cum vede candidatul rolul președintelui

„Şi atunci, îmi spuneţi mie, trebuie să fie altfel preşedintele, nu ca noi toţi. Deci era în regulă că erau un profesor şi un marinar, dar s-a întâmplat ceva cu mintea lor în clipa în care prerogativele astea: SPP peste SPP, covoare peste covoare, dealul, palatul etc, şi bieţii oameni… Aşa cum spunea unul dintre bunicii mei, care a făcut Primul Război Mondial: omul, băiete, suportă cel mai greu prea răul, dar mai ales prea binele”, a mai explicat Diaconu.

„Prea binele este o mare problemă la bietul om. Se întâmplă ceva cu creierul lui. De aceea şi nu numai de aceea, cred că trebuie să rupem, cum se spune, schimbi locul, schimbi norocul, se spune în ţara noastră, în popor şi la poker şi la destin. Trebuie rupt ceva, în orice caz trebuie revenit la o formă de bun simţ, cu care nu ne-am obişnuit, nu mai ştim că există, la o măsură a lucrurilor, o decenţă, o modestie care trebuie să înceapă de sus şi prin exemplu personal”, a adăugat Diaconu.

„Dacă nu este aşa, nimic nu mai funcţionează, efectul palton vreau să nu mai existe în România, sau chestia aia de la Băsescu: bă, ştii cine sunt eu, eu sunt şeful. Detest lucrurile acestea şi de aceea vreau să dau genul acesta de semnale dintr-o dată, puternic, ca să se înţeleagă despre ce trebuie să vorbim şi care este stilul pe care îl propun”, și-a încheiat candidatul pledoaria pentru mutarea instituției prezidențiale de la Palatul Cotroceni.

Demiterea Guvernului

„Nu există aşa ceva în Constituţie, nici şeful statului şi nici demiterea prim-ministrului. E simplu ca bună ziua, deci nu există nicio cale constituţională, pe nicio criză cu putinţă, ca preşedintele să-l demită pe prim-ministru, numai Parlamentul îl demite pe prim-ministru, sunt nişte principii. Cine te pune, ăla te demite. Ori prim-ministrul nu este decât desemnat de preşedinte ca persoană, într-un demers procedural de a accede către această calitate.

Întrebat dacă ar fi de acord cu o modificare a Constituţiei, Mircea Diaconu a răspuns: „Cu nicio modificare nu sunt de acord şi nu sunt de acord cu nicio modificare pentru că situaţia noastră ca democraţie, ca administraţie europeană ce suntem, este de tip dezordine şi până nu faci ordine perfectă, nici măcar nu ştii dacă într-adevăr e nevoie sau nu”.

„E un haos generalizat legislativ sau comportamental, întâi trebuie să ne aşezăm pe ordinea de drept existentă, toate sunt în vigoare, nu le respectă nimeni şi noi vrem să, încă, schimbăm altceva. Este demenţă în sine, ca principiu. Pe de altă parte, nu poţi face acest demers decât în măsura în care Parlamentul, în Parlament există o majoritate uriaşă, doritoare şi activă. Nu este. Deci vorbim degeaba. Una la mână, al doilea, este ţara lui Ceauşescu în care a avut toate puterile, a da puteri unui om în ţara lui Ceauşescu este o prostie istorică”, a încheiat Mircea Diaconu.

Te-ar putea interesa și: