În anii cenușii ai comunismului unele din rarele momente de încântare pentru români erau când îl vedeau pe Nasty jucând tenis. Era sclipitor. Unde mai pui că diferendele lui spumoase cu arbitrii și adversarii erau delicioase. Astăzi, la 71 de ani, încă mai face lumea să vorbească despre el. Amintiri de neprețuit

Până să apară Nadia și, mai târziu, Hagi, branduri de țară românești mai erau doar Dracula, Ceaușescu și Gerovitalul. Și încă cineva. Când apărea la televizor se pustiau străzile. Numele său era la fel de cunoscut în străinătate ca la noi acasă. Acum are 71 de ani, dar și-a păstrat același spirit ludic și limbaj colocvial, ca în urmă cu jumătate de secol. Din gura sa, cuvintele și expresiile licențioase chiar au farmec. E spontan, guraliv, șturlubatic și haios. Pe cei cu simțul umorului îi distrează și pe ăilalți – „politically correct” – îi indignează. A avut lumea la picioare de tânăr. A câștigat o grămadă de bani și a avut cele mai frumoase femei din lume. Nu câteva, ci sute. A trăit în „highlife” și are prieteni capete încoronate, artiști celebri și șefi de stat. Îl cheamă, simplu: Ilie. Ilie Năstase. E Nasty al nostru. 

„Când am candidat la Cameră, în 1996, la Harghita, am stat acolo, cu translator, trei luni. Am luat 12 voturi. Și-au bătut joc de mine!” ILIE NĂSTASE, fost politician român

Blugii brodați, cercelul și Nr. 1 în tenis 

A ajuns la întâlnire călare pe un super-scuter BMW. Are în urechea dreaptă un cercel cu diamant pe care și l-a pus, așa, de distracție, acum 11 ani, la celebrul Harrods, din Londra. La gât poartă o eșarfă șic și are brodate, pe cei doi craci ai blugilor, două cifre: 7 și 8. Se umflă de râs: „Mi i-am luat când a împlinit Țiriac 78 de ani, să-l enervez!”. Discuția debutează, cum altfel, despre tenis. Va ajunge, vreodată, Simona Halep nr.1 în circuitul WTA? Când crede Ilie Năstase că va câștiga tenismena noastră primul premiu de Grand Slam? Se încruntă, un pic: „Păi, răspunsul l-a dat chiar ea: «Dacă e să ajung Nr. 1, o să fiu Nr. 1!». Întodeauna, la nivelul ăsta, îți propui să fii primul. Andy Murray a pierdut patru finale de Grand Slam și nu s-a speriat. Acum, cu Simona, noi ne-am impacientat, ea nu!”. Dar la băieți? Va mai da tenisul românesc un al doilea Năstase sau Țiriac? Dacă nu, din ce cauze? Ilie Năstase e modest: „Trebuie să avem alții mai buni! Noi ne-am făcut treaba, da’ degeaba ne lăudăm! E grav că nu mai avem cu cine să ne lăudăm azi... Și nu numai la tenis”.

Cea mai mare bucurie a sa a fost un meci pierdut

Va mai avea România, pe termen scurt sau lung, o tripletă de „ambasadori” precum Năstase-Hagi-Comăneci? Oftează: „Sper că da! Da’, repet, nu trebuie să ne lăudăm. E nevoie ca cineva să ne ia locul. Sau să ne lăudăm cu câte statui avem, că și alea pe care le avem nu le îngrijim. Cu cât statuile sunt mai multe, cu atât este mai bogată țara!”. Două turnee de Grand Slam câștigate la simplu. Unul la US Open – în 1972 și al doilea la Roland Garros, în 1973. Alte trei la dublu masculine: Roland Garros – în 1970, Wimbledon – în 1973 și US Open în 1975. Plus alte câteva finale pierdute. Care e cel mai mare regret al său? Dar cea mai mare bucurie? Nici nu stă pe gânduri: „Cel mai frumos meci al meu a fos cu Stan Smith, la Wimbledon, în 1972. Uite, asta înseamnă pasiune, să remarci o înfrângere dureroasă! Acel meci este cel mai mare regret al meu și cea mai mare bucurie”.

Racheta  lui Björn Borg

În cariera sa a jucat cu tenismeni legendari: John McEnroe, Björn Borg, Jimmy Connors, Stan Smith, Arthur Ashe, Guillermo Vilas și mulți alții. Care a fost cel mai dificil adversar al său? Coșmarul... Aici cade pe gânduri: „Toți erau mari campioni. Atunci erau mult mai mulți, nu doi-trei ca acum!”. Spune că pe unii îi domina fățiș, că avea un „total control” și cu alții mai și pierdea. E elegant: „Da’ nu poți să admiți că unu’ ca altu’”. Conchide: „Toți am fost campioni, la timpul nostru”. Mai ține legătura cu foștii săi adversari? Care îi sunt prieteni? Îl năpădește nostalgia: „Legături strânse am cu Jimmy Connors și evident cu Țiriac. Mai vorbesc cu Adriano Panatta, Manolo Santana și Nicola Pietrangeli. Și cu Borg! Cu el m-am văzut acum o săptămână, la Praga. Înainte era foarte rece. Acu’ e mai prietenos”. Björn Borg, aflat într-un impas financiar, în 2006, și-a scos la licitație una din rachetele cu care a câștigat Wimbledon-ul. S-a spus, atunci, că cel care a cumpărat-o a fost Ilie Năstase, doar pentru a i-o înapoia fostului său mare rival. Este adevărat? Se fâstâcește: „Da. Așa e! Da’ el nu era sărac. Pierduse un milion de dolari din ăia zece pe care îi avea. Am dat 5.000 de euro. I-am dat-o... A fost ceva de binefacere”

Întâlnirile cu Ceaușescu

Ca sportiv de mare performanță a călătorit mult și a luat contact cu mulți străini. Care a fost relația sa cu autoritățile comuniste din țară? A simțit vreo presiune? Securitatea l-a deranjat? Recunoaște că a fost șuntat un pic de securiști: „Problema mea a fost atunci când eram junior și nu mă lăsau să ies din țară. Deși aveam invitații... Norocul meu a fost că primul meci de Cupa Davis cu Franța a fost la Paris. Da’ aveam, deja, 20 de ani! Era foarte târziu și a trebuit să recuperez repede”.

L-a cunoscut pe Ceușescu? Și dacă da, cum s-a comportat cu el? Îl umflă râsul din nou. Spune că l-a întâlnit pe nea Nicu de două ori, o dată, în 1972, după finala de Cupă Davis cu SUA, în sediul fostului C.C. al PCR și a doua oară la Palatul Regal când el și Țiriac au fost decorați cu Ordinul Muncii Clasa I: „Băusem un pahar de șampanie și mă amețisem. Eram lângă prim-ministrul Maurer. Ceaușescu mi-a zis: «Băi, flăcăule, mă uit la televizor și îți citesc pe buze că cam înjuri». Mă c...asem pe mine. Mă și vedeam la pușcărie. I-am zis că am temperament de român. M-a tras Maurer de lângă el, da’ Ceaușescu râdea”.

„Trump venea la meciurile mele, că-i plăcea că înjuram”

A jucat tenis și cu președintele George Bush. Au devenit amici sau a fost doar o conjunctură? Nu vrea să se dea mare: „Venise în România. Da’ mai jucasem cu el și când era doar vicepreședinte, în Australia. Au fost conjuncturi”. Cu Donald Trump se cunoaște, în schimb, bine. După ce acesta a devenit președintele SUA a mai vorbit cu el? Și dacă da, despre ce anume? Se distrează amintindu-și de perioada când a stat 12 ani la New York și când Trump venea la toate meciurile sale: „Îi plăcea că înjuram și mă certam cu arbitri! N-am mai vorbit cu el după... Știe de unde să mă ia...”.

În vară, la meciul de Fed Cup de la Constanța, a avut un diferend verbal cu o jurnalistă britanică. În urma disputei, ITF l-a sancționat pe Ilie Năstase, suspendându-l până la sfârșitul anului 2020. Organizatorii turneelor de la Wimbledon și Roland Garros nu l-au mai invitat la meciuri. Dar ca simplu spectator, plătitor de bilet, poate fi prezent? Are vreun regret? Cum s-a soluționat până la urmă conflictul? Se enervează: „Wimbledon-ul și Roland Garros-ul au vrut să fie solidari cu ITF. Ca spectator pot merge, da’ nu m-am dus. Mă judec cu ei la New York și o să merg și la TAS, la Geneva”. 

„Lu’ Serena i-au dat cu suspendare, mie cu executare!”

Ilie Năstase a fost dintodeauna un tip pus pe șotii. O glumiță nevinovată, vizavi de culoarea copilului pe care îl aștepta Serena Williams, l-a aruncat din nou în gura presei „politically correct”. S-a împăcat cu Serena? Ilie Năstase nu bate în retragere: „Pentru același lucru pe care l-am spus eu, Serena a luat doi ani cu suspendare. Mie mi-au dat cu executare!”. Spune că i-a cerut scuze jucătoarei afro-americane, dar că nu aceasta nu i le-a acceptat. Completează, trist: „Pe timpul meu, pentru o expresie ca aia: «ciocolată cu lapte», nu ți se întâmpla nimic. Au vrut să mă «facă» pe mine!”.

Femeile din lumea lui Ilie Năstase

Ilie Năstase a fost căsătorit de patru ori. Cu Dominique, Alexandra, Amalia și Brigitte. Cât de bine se pricepe la femei marele nostru campion? Ilie Năstase e în elementul său: „Io zic că se pricepe bine! Și nu numai io cred asta... Și nu-s singurul cu atâtea căsnicii. Uită-te la domnu’ Tăriceanu! În Parlament îl salutam cu patru degete și el îmi răspundea cu cinci!”. Într-un interviu, dat publicației britanice Dailymail, Ilie Năstase a spulberat mitul celor 1.000 de femei pe care le-ar fi avut. A spus că numărul e undeva între 300 și 400. E mult, e puțin? Ilie spune că o mie e o exagerare și comentează cu umor: „Nu le-am numărat... Pe prima și pe ultima o ții minte, alelalte sunt duse. Dacă m-aș lăuda cu cele pe care le-am ratat se spune că ar trebui să le pup în fund pe lumea ailaltă. Or io nu prea vreau, că-s prea multe!”.

Este adevărată idila sa cu celebra cântăreață Diana Ross? Are un zâmbet de satisfacție: „Da. Este! Un an de zile am fost împreună. Ea a avut relații numai cu bărbați de culoare albă... A pierdut și o sarcină cu mine...”. Adaugă că maică-sa, când a auzit de relația sa cu faimoasa vedetă, i-a spus să-și ia o nevastă blondă și cu codițe lungi, din România.

L-a învățat să înjure românește pe Albert de Monaco

Este cunoscută prietenia sa cu prințul Albert de Monaco. În vară, la un eveniment public, prințul a fost surprins când îl înjura pe Ilie în limba română, lucru care l-a amuzat teribil. El l-a învățat să înjure în limba română pe principele monegasc? Întrebarea îi pică mănușă lui Ilie: „Daaaa, l-am învățat! Da’ le mai uită... Așa că i-am fă- cut o listă pe care o ține în portofel. Când întâlnește români, înjură românește după listă”.

A candidat la primărie, din partea PDSR-ului, actualul PSD, în 1996. Din care cauze, crede el, nu a ajuns primar general? Soarbe dintr-un pahar cu șpriț grecesc și rememorează: „Păi, au fost alegeri și, locale și prezidențiale în același timp. PDSR-ul s-a concentrat foarte mult pe Iliescu și nu pe mine. Și am pierdut amândoi”. Mai spune că publicitatea electorală a costat cam un milion de dolari: „Un sfert au fost banii mei. O investiție proastă, ca să mă-njure lumea!”. La 71 de ani, și după un mandat în Parlament, nu-l mai tentează politica.

„N-ar fi corect să am pensie de militar!”

Ca fost demnitar a fost nevoit să-și facă publică averea, cu case, bijuterii și conturi. Acum, cât de avut este Ilie Năstase? Că prietenul său Ion Țiriac spunea că și-a dat seama că este bogat abia când intrând în orice cârciumă de pe planetă nu l-a mai interesat cât face nota de plată. Spune că nici el nu se uită: „Nu mă uit, da’ mai trag cu ochiu’. Da’ Țiriac chiar nu se uită!”. Povestește că, demult, un prieten armean, Agop, l-a sfătuit să investească în “piatră”, adică în imobiliare: „N-am câștigat, dar nici nu mi-am pierdut banii! Depinde, însă, unde cumperi «piatra». Dacă e la Paris sau New York poate deveni diamant!”. Adaugă că el nu are nicio pensie de la statul român: „N-a fi corect din partea mea. Eu am avut grade că am fost la Steaua, nu pentru că am fost militar”. 

N-a tras cu pușca, dar îi place uniforma de general

A fost avansat la gradul de general-maior, cu două stele, în retragere. La ce armă anume? Se gândește, un pic: „La ăia, la roșu…, la infanterie!”. A tras cu pușca? E dezarmant de sincer: „Niciodată! Și cu jurământul militar a fost o poveste... Văzuseră ăia că aveam grade da’ nu depusese jurământul de credință. Mi-au zis să repet ce îmi spune un soldat. Și, începe ăla: «Eu, soldat Ilie Năstase», la care io zic: «Bă, io sunt Ilie Năstase, nu tu!». Au râs și un colonel a decretat: «Gata, l-a depus!»”.

Care sunt beneficiile unui asemenea grad pentru un fost sportiv? Dă din umeri: „Pentru mine, doar că am uniforma. Că îmi place să mă îmbrac în ea, la zile festive. Poate ceilalți au pensie, eu n-am”.