România a fost unul dintre primele state ale lumii în care au avut loc manifestaţii de susţinere a protestelor din Iran. La 13 iunie, ziua de după alegerile prezidenţiale din statul din Orientul Mijlociu, membri ai comunităţii iraniene din Bucureşti demonstrau "pentru libertate" în faţa Ambasadei Iranului.

"Opriţi crimele din Iran!"

Ahmadi Farahnz este o femeie cu origini iraniene, care a venit în România în 1992, împreună cu familia. Prezentă la toate cele trei demonstraţii din faţa ambasadei iraniene, femeia participă acum la strângerea de semnături pentru "oprirea crimelor din Iran". Petiţia lor, semnată de sute de români în numai două zile, va ajunge pe masa CEDO şi a ONU, alături de cele întocmite de comunităţile iraniene anti-Ahmadinejad din întreaga lume.

FILMUL PROTESTELOR DIN IRAN

"Doream altceva de la viaţă", spune Farahnz (49 de ani), care completează că plecarea din Iran a fost motivată mai ales de tratamentul groaznic de care au parte femeile din statul islamic. "Aici ai libertatea de a vorbi, de a da expresie gândurilor, de a alege ce şi cum porţi. Acolo, femeile nu au niciun drept şi nu am vrut ca fetele mele să crescă într-o asemenea societate", spune femeia.

"Resursele ţării sunt jefuite"

Ea adaugă că nu a fost mereu aşa de rău în Iran, reamintindu-şi de perioada dinainte de 1979, când Iranul este condus de şahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr. Însă acesta fost obligat să părăsească statul, Iranul devenind Republică Islamică. "Ayatollah-ul este marea problemă, iar regimul impus este unul religios, strct. Se vinde petrol fără restricţii, iar resursele ţării sunt pur şi simplu jefuite".


Bucureştenii semnează petiţia pentru "oprirea crimelor din Iran"

Una dintre fetele sale participă la o acţiune de protest similară, în Marea Britanie, fiind studentă la Universitatea din Bristol. Cealaltă stă aici, la Bucureşti, şi pune umărul la campania de strângere de semnături. "Când am fost ultima dată să îmi vizitez părinţii din Iran, fata mea (n.r. cea din România) nu a rezistat mai mult de o lună. Dacă ai trăit aici aproape toată viaţa, acolo te simţi ca în cuşcă", susţine Farahnz.

Semnal telefonic slab şi convorbiri ascultate

Îngrijorată de ultimele evenimente, a încercat să o sune pe mama sa, septuagenară care locuieşte în Kurdistanul iranian, regiune din nord-vestul ţării. "Nu am apucat să vorbim mai deloc. Telefoanele merg foarte prost, cu semnal slab, iar dacă vorbeşti anumite lucruri – apelul se întrerupe imediat", se plânge iranianca. Ea spune că mama sa, ca şi majoritatea populaţiei iraniene, nu are acces la informaţii, pentru ca regimul să prevină o eventuală revoluţie. "Vedeam cum se trag focuri, cum oamenii mor pe străzi, chiar şi în zona din Kurdistan unde stăm noi, dar mama spune că e linişte. Am auzit că familiile celor ucişi la proteste au fost obligate să plătească gloanţele cu care au fost ucişi ai lor".

State în care au fost organizate demonstraţii de susţinere a protestelor din Iran:

America de Nord: Statele Unite, Canada

Europa: Germania, Suedia, Olanda, Italia, Elveţia, România, Spania, Ucraina, Marea Britanie, Franţa, Portugalia, Austria, Ungaria, Armenia, Republica Cehă, Danemarca

Asia: Israel, Emiratele Arabe Unite, Malaezia, Coreea de Sud

Australia

"Eu nu văd nicio diferenţă între Ahmadinejad şi Mousavi. Şi în timpul acestuia din urmă au fost multe crime, execuţii de deţinuţi politici şi jaf naţional. Noi vrem o schimbare radicală, să avem o democraţie adevărată" – Ahmadi Farahnz, emigrantă iraniancă

"Aceleaşi lucruri murdare ca la noi. Aceeaşi fraudă, dar ei măcar se revoltă" – pensionar bucureştean, după semnarea petiţiei

CITIŢI ŞI:

Revolta din Iran nu este ca Revoluţia din România