Oamenii de știință au o nouă teorie pentru a explica de ce orcile lovesc iahturile din Peninsula Iberică. Potrivit acestora, bărcile sunt ținte de antrenament. Acestea le folosesc pentru a învăța cum să vâneze hrană.

Atunci când orcile tinere au început să lovească și să scufunde ambarcațiuni în 2020, experții s-au întrebat de ce. Mai exact, dacă a fost vorba de răzbunare, accident sau doar un lucru distractiv. Dar noua teorie sugerează că orcile tinere ar putea folosi bărcile drept ținte pentru a se antrena în vânătoarea de ton roșu de Atlantic.

Cum se antrenează orcile pentru capturarea hranei

Din 2020, comunitatea navigatorilor a fost, pe bună dreptate, foarte interesată de locul în care se află prădătorii. „Am văzut asta ca pe o mare oportunitate pentru știință”, a declarat autorul principal al studiului, Bruno Díaz López. Acesta este director al Institutului de Cercetare a Delfinilor Bottlenose (BDRI). Echipa și-a dat seama că ar putea folosi știința cetățenilor pentru a aduna date exacte despre distribuția populației de orci. „Marinarii nu se vor minți între ei, deoarece este o problemă destul de gravă”, a spus el. Aproape jumătate (47%) din cele 597 de înregistrări de apariții ale balenelor ucigașe din cadrul studiului se refereau la interacțiunile cu navele.

Folosind aceste date, echipa a creat modele computerizate ale mișcărilor orcilor pentru a umple lacunele de cunoștințe. Modelele lor au arătat că orcile și tonul sunt conduse de aceiași factori de mediu. Ceea ce înseamnă că dacă știi unde se află tonul, ai o idee bună despre unde se vor afla orcile. Ei au descoperit schimbări sezoniere în habitatele preferate ale orcilor, care se aliniază cu migrația tonului. Descoperirile au fost publicate pe 18 iunie în revista Ocean and Coastal Management.

Adevărați prădători

Orcile sunt prădători foarte specializați, iar diferitele comunități preferă capturi diferite, în funcție de cea mai abundentă hrană disponibilă. Orcile iberice „depind foarte mult de ton”, a declarat Díaz López. Tonul roșu din Atlantic nu mai este pe cale de dispariție datorită măsurilor de conservare care îl protejează depescuitul excesiv. Recuperarea lor face ca orcile iberice să găsească mai ușor hrană, oferindu-le mai mult timp liber. „Dacă mănânci bine, ai mai mult timp să te joci”, a declarat Díaz López.

Iar acest timp liber le-ar putea oferi ocazia de a-și exersa abilități utile. Orcile trebuie să lucreze împreună pentru a prinde ton. Acești pești pot cântări sute de kilograme, înoată în bancuri mari și sunt printre cei mai rapizi pești din mare.

Pentru a izola un ton individual și a-l îndepărta de protecția grupului, orcile lovesc, a spus Díaz López. „Poate că o orcă lovește, iar apoi cealaltă lovește din nou”, a spus el. Odată ce orcile au izolat un ton, îl conduc spre ape mai puțin adânci, unde este mai ușor de prins.

Din rapoartele privind comportamentul balenelor ucigașe față de bărcile cu pânze, Díaz López crede că orcile efectuează acțiuni similare cu cele pe care le-ar face în timpul unei vânători. Lovesc în mod repetat cârma care se mișcă rapid înainte de a încerca să o muște. „A te juca înseamnă a învăța. Dacă aveți un câine și folosiți o jucărie, câinele învață o tehnică de vânătoare” a spus el.

Doar o joacă

Erich Hoyt este cercetător la organizația caritabilă Whale and Dolphin Conservation. Acesta este de acord că orcile probabil se joacă. Interacțiunile se datorează cel mai probabil „curiozității normale a prădătorului care duce la un comportament de joacă”, a declarat el. Cu toate acestea, nu este convins că bărcile sunt doar ținte de antrenament.

„Nu cred că orcile se joacă cu cârmele doar pentru a-și perfecționa abilitățile de vânătoare. Cred că joaca lor seamănă mai mult cu joaca copiilor, fără un scop stabilit, dar care, de fapt, ajută la construirea abilităților cognitive și fizice” a spus acesta. Pentru a preveni alte întâlniri neplăcute, Hoyt recomandă marinarilor să monitorizeze mișcările orcilor și să nu se apropie. „Cu cât activitatea are loc mai des, cu atât mai mult este întărită pentru a continua”, a spus el.

El crede că acest comportament este o fază care va dispărea în cele din urmă. „În experiența noastră limitată, am văzut că mofturile dispar în timp”, a spus el, conform Live Science .