Sursa: Wiklipedia
Din cuprinsul articolului
La 2 noiembrie 1784, Revoluția populară a lui Horea, Cloșca și Crișan era declanșată în Ardeal. Dincolo de toate cele câte s-au scris, transpare cu o mare certitudine că nu a fost o simplă răscoală.
Horea s-a ridicat pentru drepturi politice, pentru afirmarea românilor din Ardeal, ținuți într-o condiție de servitute medievală, fără recunoașterea naționalității și drepturilor naționale care decurgeau din aceasta.
Horea merge de patru ori la Viena
Revoluția populară i-a avut în frunte pe Necula Urs-Horea, Marcu Giurgiu-Crișan, Ion Oargă-Cloșca. Horea era un moț școlit. Era iobag dar lucra pentru un important inspector minier. A ajuns de patru ori, la Viena, ca să vorbească direct cu Împăratul Iosif al II-lea. Evident, împăratul dorea să opună românii fideli Vienei, nemeșimii maghiare tot mai redundante.
De aceea, se spune că, integrat și unei loji francmasonice, Horea și-a creat strategia de acțiune. Ideea pe care Cloșca și Crișan o vor răspândi în numele lui Horea era că împăratul însuși ar fi dorit o revoltă care să pună capăt abuzurilor neneșimii și a dorinței lor de autonomie față de Viena.
Târgul de la Brad produce explozia națională românească pe 28 octombrie 1784! Revoluția se generalizează pe 2 noiembrie 1784
Deja moții nu aveau deloc iasca udă sub amnar cum se zice. Încă de la 24 mai 1782, deci cu doi ani mai devreme de conscripția imperială, avusese loc un incident. Buțile cu vin ale speculanților fuseseră răsturnate de moți la Yârgul de la Câmpeni. Dar în toamna lui 1784, scânteia va declanșa explozia.
Moții s-au adunat la Târgul de la Brad pe 28 octombrie 1784. Crișan le-a comunicat moților că Horea va aduce pe 31 octombrie, veștile de la Viena, la Biserica de la Mesteacăn. Se cerea ca moții să trimită câte 4-5 dintre ei din fiecare sat și să ajungă la Alba Iulia, ocolind centrul militarizat de la Brad. Înoptând la Curechiu, moții au parte de un atac al unei unități de husari care însă e înfrântă. Moții decid să revină la Brad, unde au ajuns pe 2 noiembrie 1784. Începuse revolta populară.
Până la urmă, după unele succese și unele înțelegeri între refugiați și nemeșimea maghiară, baronul Preiss a primit ordin să pacifice Transilvania, Iosif II având un război cu Olanda. Trupele austriece au avut un succes decisiv dar nu definitiv la Mihăileni, în decembrie 1784. Atunci, Horea a decis să oprească acțiunea, așteptând primăvara și alegând să se ascundă, însă prin trădare, liderii au fost capturați. Crișan se va sinucide în temniță, iar Horea și Cloșca vor fi executați la finalul lui februarie 1785, la Alba Iulia.
Jean Pierre Brissot îl vede pe Horea asemeni lui Jefferson, Washington sau Franklin!
Jean Pierre Brissot de Warville (1754-1793) era un francmason celebru și un lider al facțiunii Girondinilor în Revoluția Franceză. El îl va critica dur pe Împăratul Iosif al II-lea, pe fondul legăturilor masonice dintre ei, după execuția lui Horea și Cloșca din 28 februarie 1785:
„ Nu semeni cu despotii obisnuiți. Cum poți împrumuta limbajul insidios al tiranilor, tu, prietenul supușilor tăi si arătătorul dreptății?... Toți cei care au scris despre revolta românilor par a fi conspirat împotriva acestui nefericit popor, ca să te încurajeze, prințe, să pedepsesti șefii cu groaznice torturi, să subjugi și mai adânc poporul... Daca l-aș condamna pe Horea ca asasin, aș face să urce pe eșafod întâi dușmanii care, ca și el, si-au muiat mâinile în sânge, și nu mi-ar fi greu să dovedesc ca aceștia din urmă erau cu mult mai criminali.
Si, fiindcă nici unul n-a plătit cu capul său atrocitățile săvârșite, sunt în drept să conchid, fără să intru în amănunte, că ai fost nedrept pedepsind cu moartea pe Horia, ca asasin, cât timp cruți viata nobililor asasini... Dacă românilor nu li se redă libertatea, înseamnă că toți monarhii Europei trebuie să se ridice împotriva Statelor Unite ale Americii, să proscrie constituția acestui nou stat și sî condamne ca infamă orice alianță cu el!”
Brissot va sfârși inclusiv el, executat la 31 octombrie 1793, pe fondul suspiciunilor că ar fi trădat idealurile Revoluției Franceze, fiind suspectat că ar fi regalist de către iacobinii care preluaseră conducerea asupra mersului Revoluției Franceze.
