AMINTIRILE LUI HAGI, omul care a CREAT, fără să vrea, Delta Văcărești. Istorii neştiute despre planurile lui Ceauşescu şi apucăturile Securităţii
Editura Evenimentul si Capital

AMINTIRILE LUI HAGI, omul care a CREAT, fără să vrea, Delta Văcărești. Istorii neştiute despre planurile lui Ceauşescu şi apucăturile Securităţii

Autor: | | 1 Comentarii | 15028 Vizualizari

După 30 de ani, fostul șef de șantier al lacului Văcărești, rememorează vremea când nea Nicu le cădea pe cap în fiecare sâmbătă, în „vizită de lucru”. Amintiri spumoase pe care nu le-a mai spus nimănui, până acum.

Cu doi ani înainte de Revoluție, la conducerea unuia din cele mai mari șantiere din Capitală, a fost numit un tânăr inginer hidrotehnist, de numai 33 de ani. În fapt, au fost două proiecte strânse sub titulatura generică „Șantierul Național al Tineretului – Amenajarea Complexă a Râului Dâmbovița”.

Ambele au fost finalizate, dar numai unul, și anume Lacul Morii este funcțional. Celălalt, deși terminat și el, n-a fost dat în folosință niciodată. Este vorba de Lacul Văcărești, în prezent parc național și arie protejată, cunoscut mai ales sub numele de Delta Văcărești. Iar pe tânărul inginer, un machidon din Câmpulung Muscel, îl cheamă, Hagi. Emil Hagi. Un om care știe multe secrete și care, astăzi, la 63 de ani, s-a hotărât să le împărtășească.

Un inginer bătrân și ziarele lui vechi

A venit la întâlnirea de pe digul de est al Deltei Văcărești cu câteva ziare din 1987 și 1988. Numele său apare în România liberă, într-un articol semnat de fostul jurnalist Ion Marcovici, în Informația Bucureștiului, sub semnătura altui mare reporter al acelor timpuri, Mihai Bărbulescu și în Scânteia Tineretului, într-un reportaj scris de Octavian Andronic. „Am muncit de mi-au sărit ochii din cap și am rămas cu niște ziare ofilite”, oftează bătrânul inginer. Acum 30 de ani avea în subordine peste 400 de oameni. La Lacul Morii s-a ocupat atât de diguri și terasamente cât și de actuala insulă artificială de pe malul dinspre Crângași. „În schimb, la Văcărești, eu am început lucrarea și tot eu am terminat-o, în noiembrie 1989, când Ceaușescu a inaugurat „oglinda de apă”, la finalul Congresului PCR”, se mândrește hidrotehnistul.

Și, i-a plăcut lui nea Nicu? Emil Hagi râde: „Cum să nu! I-a plăcut, că el trăia cu impresia că lucrarea e făcută de el”.

„Ziua înălțam digurile și noaptea săpam să coborâm „terasa”

Fostul șef al șantierului se uită emoționat la fostul său loc de muncă. N-a mai călcat pe aici de 30 de ani. „Uite, aici a fost organizarea de șantier, acolo și dincolo sunt ceea ce trebuiau să fie debarcaderele, erau și niște sere, colo, și un depozit de anvelope, dincolo”, turuie bâtrânul inginer. Povestește că Ceaușescu venea în control în fiecare sâmbătă: „Începea cu Casa Poporului, apoi cu metroul și, dupaia ne trezeam cu el pe cap... Nu ne era frică, că n-aveam de ce, da’ tot era un stres, așa”.

Emil Hagi se simte ca un copil în parcul de distracții: „Nea Nicu avea pretenția ca digurile să fie la înălțimea „terasei înalte„ a Șoselei Olteniței, adică de 14 metri, în acea zonă din sud. Ori noi nu puteam să-l ridicăm atâta fără costuri mai mari. Atunci, am găsit soluția să coborâm „terasa Olteniței„ cu doi metri. Practic, ziua înălțam digurile și noaptea coboram „terasa„”. Așa l-a păcălit pe dictator.

Refuzul lui Ceaușescu

Cum era lacul Văcărești în 1989 și cum i se pare, azi, delta omonimă? „Din punctul meu de vedere, hidrotehnic e la fel, numa’ că luciul de apă nu este continuu. Dar, din punctul meu de vedere îmi place mai mult cum e acum. Seamănă cu ceea ce am propus noi și a refuzat Ceaușescu! Și anume diguri înalte de maxim șase metri și un „luciu de apă” cu o adâncime de doi-trei metri care ar fi permis alimentarea cu apă din Dâmbovița, de la nodurile hidrotehnice Timpuri Noi și Mihai Bravu, și nu din Argeș, care e la 28 de kilometri distanță. Astfel, scopul ar fi fost atins. Se creea un microclimat, se conserva fauna și vegetația și ar fi fost benefic pentru Capitală”. Mai spune că ar fi fost foarte aproape de ceea ce avem în prezent și costurile ar fi fost de 20 de ori mai mici: „Acum, avem o deltă urbană împrejmuită de diguri de 12 metri cu o suprafață betonată, care strică toată poza”. Dar nu puteai să te pui cu dictatorul.

Cei patru arțari salvați de la tăiere

Emil Hagi spune că nu e un nostalgic al acelor vremuri, dar că e mândru că, pe atunci, a putut să-și facă meseria cum trebuie: „N-am făcut pactul cu diavolul. Uite, spre exemplu, am reușit să salvez patru arțari maturi aflați în „chiuveta” lacului. Erau într-un depozit de anvelope uzate și un poligon auto, vizavi de serele Popești-Leordeni. Urmau să fie tăiați si să ajungă într-o sobă. I-am scos de acolo și i-am replantat pe „terasa înaltă”a Șoselei Olteniței”. Am căutat arțarii cu domnul Hagi exact pe aplasamentul unde i-a pus. Nu i-am mai găsit. Ce n-a reușit Ceaușescu au rezolvat alții după el. „După Revoluție au dispărut ele industrii..., patru arțari nu înseamnă nimic!”, dă din umeri venerabilul inginer.

Își mai aduce aminte că s-a sfătuit atunci cu un florar care avea niște sere tot în „chiuveta” lacului: „Pe nea Cârstea l-am păsuit, cu de la mine putere, un an, după ce i se demolase casa, să mai facă și el un ban, să trăiască. Nu i-am demolat serele... Omu’ avea un picior de lemn. Când l-am întrebat ce șanse sunt să prindă arțarii „transplantați”, moșul mi-a zis: „Slabe speranțe. și piciorul meu de lemn e tot din arțar și nu s-a prins după aia„”.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate