Guvernul Bolojan și schimbarea procedurii de desemnare a judecătorului României la CJUE. Marele semn de înrebare

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

În articolul precedent am pus o întrebare simplă: putea Guvernul Bolojan, deja demis prin moțiune de cenzură, să schimbe procedura de desemnare a judecătorului României la Curtea de Justiție a Uniunii Europene? Părerea unor specialiști este clară: nu poate să  facă.

Am arătat atunci ca nu asistăm doar la pornirea unui calendar administrativ, ci la aprobarea unor reguli diferite de cele folosite în 2020.

Au apărut, între timp, și argumente în apărarea deciziei Guvernului. Unele sunt serioase si merită discutate fără patima. Altele încearcă să transforme modificările documentate într-un simplu «business as usual».

Tocmai de aceea revin asupra subiectului și pun, față în față, argumentele pro și contra.

Ce nu poate fi contestat: regulile din 2026 nu sunt identice

Pe 27 august 2026, Guvernul a aprobat prin memorandum procedura pentru desemnarea candidatului român la CJUE. Ministerul Justiției spune că aceasta respectă «în ansamblu» tiparul selecțiilor din 2020 și 2021. Formularea este corectă tocmai pentru că procedurile nu sunt identice.

Comparația documentelor arată cel puțin patru diferențe concrete:

• Comisia crește de la nouă la unsprezece membri, prin includerea a doi decani de barou din structurile UNBR.
• Cei doi judecători ai Înaltei Curți nu mai sunt desemnați de Colegiul de conducere, ci trași la sorți dintre cei care își exprimă disponibilitatea.
• Condițiile de eligibilitate menționează expres și jurisconsulții ale căror competențe sunt recunoscute, în termenii articolului 253 TFUE.
• Termenele pentru verificarea candidaturilor și organizarea audierilor sunt schimbate față de procedura CJUE din 2020.

Putem discuta dacă aceste schimbări sunt inspirate sau neinspirate. Dar nu putem susține, cu documentele pe masă, că nu există nicio schimbare. Aceasta este baza factuală de la care trebuie să înceapă dezbaterea.

Argumentele în favoarea Guvernului

România avea un termen care nu putea fi ignorat

Mandatul actualului judecător român expiră la 6 octombrie 2027, iar statele membre au fost invitate să transmită propunerile până la 30 noiembrie 2026.

România nu-și putea permite să rateze calendarul și să ajungă fără o candidatură pregătită. Acesta este argumentul cel mai puternic al Ministerului Justiției. Dar urgența nu justifică schimbarea regulilor!

Selecția este o operațiune periodică, nu o invenție a Cabinetului Bolojan

Au existat proceduri competitive și în anii anteriori. Formula din 2026 combină elemente deja folosite pentru CJUE și pentru Tribunalul Uniunii Europene. Din această perspectivă, Guvernul poate spune că a asigurat continuitatea unei responsabilități instituționale.

Unele modificări pot crește pluralismul și reduce opacitatea. Includerea a doi reprezentanți ai profesiei de avocat lărgește comisia. Tragerea la sorți a judecătorilor ÎCCJ dintre cei interesați poate fi prezentată ca o garanție împotriva desemnării netransparente.

Argumentele împotriva Guvernului

Așa cum spuneam, urgența selecției nu explică schimbarea regulilor.

Guvernul trebuia să înceapă procedura. Dar de aici nu rezultă că trebuia să o și modifice. Cabinetul demis putea aplica regulile din 2020, îndeplinind calendarul european, și putea lăsa schimbările structurale unui executiv cu încredere parlamentară.

Chiar Ministerul Justiției admite că dreptul UE nu impunea aceste soluții. Ministerul arată că dreptul Uniunii lasă statelor o marjă națională de apreciere. Acest argument explică libertatea României, dar slăbește teza inevitabilității.

Dacă Bruxelles-ul nu cerea o anumită componență a comisiei, tragerea la sorți ori noile termene, atunci aceste măsuri sunt opțiuni interne, nu simple acte mecanice de executare a unei obligații europene.

Justificarea publică a modificărilor lipsește

Memorandumul a figurat pe agenda publică a Guvernului cu o zi înaintea aprobării, deci nu pot vorbi despre transparență. Pentru că o zi de vizibilitate nu înseamnă dezbatere.

Nu a fost publicat un tabel comparativ, nu a fost explicată necesitatea fiecărei modificări și nu rezultă că CSM, ÎCCJ sau UNBR au fost consultate la redactarea regulilor, chiar dacă ele participă ulterior în comisie.

Cabinetul era demis, iar standardul CCR tocmai devenise mai sever

Articolul 110 alineatul (4) din Constituție limitează un guvern demis la actele necesare administrării treburilor publice. Prin Decizia nr. 885 din 17 august 2026, CCR a considerat că Strategia și Planul național pentru biodiversitate reprezentau o politică nouă care nu putea fi promovată prin HG de un asemenea cabinet, deși exista un termen european apropiat și riscul pierderii unor finanțări.

Testul constituțional: contează forma sau conținutul?

Apărarea formală este limpede: memorandumul nu este HG. Dar problema de fond rămâne. Limitele unui guvern demis nu pot fi golite de conținut prin schimbarea etichetei documentului.

Dacă actul conține alegeri instituționale noi, produce efecte asupra unei selecții strategice și putea fi înlocuit fără risc prin aplicarea regulilor precedente, atunci există un argument serios că Executivul a depășit administrarea curentă.

Verdictul meu după cântărirea argumentelor

Era necesară pornirea selecției? Da. Pot unele schimbări să fie utile? Da.

Dar există un mare punct negativ. Memorandumul demonstrează însă că un cabinet demis a modificat regulile, fără să aibă o explicaței convingătoare. De ce nu era suficientă aplicarea procedurii din 2020, nu am înțeles din nici una din comunicările MJ.

Acesta este punctul în care argumentele favorabile Guvernului se opresc. Ele justifică organizarea selecției, dar nu justifică automat rescrierea mecanismului. Iar după Decizia CCR nr. 885/2026, sarcina explicației nu mai putea fi tratată superficial.

Îmi mențin, așadar, semnele de întrebare din articolul anterior, cu o precizare importantă: discuția trebuie purtată despre riscul constituțional și legitimitatea procedurii, nu despre o neconstituționalitate deja constatată. Tocmai rigoarea pe care o cerem Guvernului trebuie să existe și în verdictul jurnalistic.

Ce ar trebui să publice Ministerul Justiției

Soluția este simplă și nu presupune blocarea calendarului. Ministerul Justiției ar trebui să publice o comparație completă între procedurile din 2020, 2021 și 2026, motivarea fiecărei modificări, instituțiile consultate și analiza juridică prin care consideră memorandumul compatibil cu articolul 110 alineatul (4) din Constituție și cu Decizia CCR.

Dacă schimbările sunt într-adevăr necesare, proporționale și compatibile cu administrarea curentă, Guvernul are toate motivele să demonstreze acest lucru. În lipsa explicațiilor, formula «business as usual» nu închide subiectul. Îl face mai important.