Președintele PNL Nicolae Ciucă, aflat în vizită în Republica Moldova, a adus un omagiu regretatului poet Grigore Vieru. Fostul premier a primit de la fiul acestuia o ediţie de colecţie de poezii, dar şi un manuscris. ”Mi-am început vizita la Chișinău cu un omagiu adus marelui poet Grigore Vieru, a cărui memorie va rămâne veșnic vie prin opera sa. Creațiile sale ne vorbesc și astăzi despre cele mai importante valori pe care le avem: iubirea de neam și de patrie.

Alături îi stau acum Doina și Ion Aldea Teodorovici - voci emblematice care au devenit simboluri ale renașterii naționale a Republicii Moldova. Să îi păstrăm mereu în amintire ca repere culturale și artistice de mare preț! Îi mulțumesc fiului lui Grigore Vieru pentru darul de suflet primit astăzi, un manuscris original al maestrului - scris în 1971, în orașul ucrainean Truskaveț - și o ediție limitată de poezii, pe care am promis că le voi dona Senatului, pentru a fi puse la loc de cinste în expoziție”, a transmis Nicolae Ciucă pe pagina sa de Facebook.

Grigore Vieru a murit în 2009, în urma unui accident de circulație

Poetul şi eseistul Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, în satul Pererâta (Republica Moldova), în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru.

A murit la 18 ianuarie 2009, în urma unui grav accident de circulaţie. Accidentul a avut loc la 16 ianuarie, pe traseul R-3 Chişinău-Hînceşti-Cimişlia-Basarabească, când poetul de întorcea de la o manifestare dedicată lui Mihai Eminescu.

A fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chişinău, în cimitirul central din strada Armeană. Câteva şcoli din Republica Moldova, un bulevard din Chişinău şi o stradă din Iaşi şi Buzău poartă numele lui Grigore Vieru. În august 2015 a fost inaugurată în satul natal al poetului - Pererâta din Republica Moldova - Casa muzeu Grigore Vieru.

”Viaţa întreagă am dorit să trec Prutul”

În confesiunile de mai târziu, poetul spune: "Sunt născut pe malul stâng al Prutului, în preajma Cernăuţilor, vizavi de Miorcanii lui Ion Pillat. Satele noastre - şi-al meu, Pererita, şi-al marelui poet - sunt ca o comună mai mare despărţită de o apă; pe un mal se află părinţii, pe celălalt - copiii lor, bătrâni şi ei de-acum; pe un mal - sora, pe celălalt - fratele.

Prin fundul grădinii noastre era gardul de sârmă ghimpată. Dacă unii doreau şi doresc să ajungă în cosmos, eu viaţa întreagă am dorit să trec Prutul. Am reuşit să-l trec îngrozitor de târziu - abia în 1973. Cred că a fost cea mai fericită zi din viaţa mea", conform biografiei sale publicate în "Revista de ştiinţă şi cultură".