În prag de alegeri, competiția pentru ”cel mai adevărat liberal” a atins grotescul. Aleargă în această cursă, pe culoarul PNL, cuplul incompetenței politice absolute Gorghiu - Blaga și, pe culoarul ALDE, omul care a pesedizat PNL-ul de nu-și mai revine nici azi, Călin Popescu - Tăriceanu. Concursul e strident, concurenții sînt zgomotoși, iar momentele caragialiene se succed amețitor.
Totuși, oricît ți-ar veni să rîzi, e ceva trist în filmul acesta. Te uiți la ei și rîsul rămîne în gît. Să privim mai de-aproape și, mai înainte de orice, să ne amintim. Care sînt isprăvile liberalilor în ultimele alegeri din România? La trecutele locale, l-au ajutat pe Sorin Oprescu să devină primar general al Bucureștilor. Mulțumim! La trecutele parlamentare, l-au ajutat pe V.V.Ponta să devină prim-ministru. Iarăși, mulțumim! În fine, la ultimele prezidențiale l-au ajutat pe Klaus Iohannis să devină președinte al României. Zău, de data asta chiar mulțumim! Ce fac ei, acum? S-o luăm pe rînd.
Cuplul Gorghiu - Blaga ni-l vinde pe Marian Muteanu drept un liberal venit din societatea civilă. Cînd i s-a spus că Munteanu este orice numai liberal nu, Gorghiu a făcut un pas greșit: a cerut probe. Imediat, probele au dat năvală din toate părțile. Cît despre ”nu putem vorbi despre asasinatele legionare dacă nu vorbim despre asasinul I.G.Duca”, asta e chiar tare de tot. Singura soluție a Alinei Gorghiu acum este să pretindă că nu le vede și s-o țină langa că nimeni n-a putut produce probe ale anti-liberalismului noului star al PNL. Ne va spune, ușor graseiat, șlefuind cuvintele rotund, cu ochii limpezi precum îi este cugetul politic, că Munteanu este un liberal autentic. Va fi, evident, ridicolă. Dar nu e nici prima, nici ultima situație în care Alina Gorghiu gustă din fiertura amară a gafei acoperită cu o minciunică, spunîndu-ne că bea răcoroasa și dulcea licoare a bunei-credințe. Așa a fost și cu Codul Fiscal, așa a fost și cu alegerile într-un singur tur, așa a fost și cu votul în diaspora etc. Alina Gorghiu nu va simți pe pielea ei politică înțepătura deriziunii. Altfel, că îl vor pe Marian Munteanu candidat la Primăria Bucureștilor, foarte bine. Este dreptul lor să-l propună și dreptul nostru să nu-l votăm. Dar că vor să ni-l prezinte ca liberal, asta, zău, e cam mult. Ori sîntem noi atît de proști să înghițim asta, ori sînt ei atît de proști încît să ne creadă pe noi atît de proști încît să înghițim și asta.
Dar nici competitorul Alinei Gorghiu la titlul de regină a balului liberal nu e altfel. Am putut citi o scrisoare publică adresată de Călin Popescu Tăriceanu liberalilor în care ipocrizia țîșnea prin fiecare literă ca puroiul din buba umflată. Păi, nimeni nu a înroșit PNL mai tare decît Tăriceanu și el este cel care, de pe poziții ”pure” ceartă PNL-ul că s-a pedelizat. Mie nu mi se pare că PNL s-a pedelizat ci, dimpotrivă, mi se pare că fostul partid al lui Traina Băsescu s-a predat, umil, și s-a diluat cu totul în marele și istoricul PNL. În fine, pînă la urmă putem avea percepții diferite despre cine a înghițit pe cine. Dar că PSD a făcut amor politic vîrtos cu foștii comuniști sub directa îndrumare a lui Tăriceanu, asta este o realitate. Că USL s-a constituit la Tribunal sub semnătura lui Crin Antonescu (mă aștept să iasă la rampă și el, ”liberalul pur sînge”) este doar o chestiune de context. Omul care a unit PNL cu moștenitorul PCR și care, mai mult, a descoperit și înalte plăceri politice în această unire, este, totuși, Călin Popescu Tăriceanu. ”Întreținută politică”, îl numea pe Călin Popescu Tăriceanu succesorul său în scaunul de șef al PNL și avea perfectă dreptate. Să ne gîndim, doar, la susținerea pe care Tăriceanu o are în fruntea Senatului și treaba e clară. Este de un comic nebun să-l vezi pe cel care a pesedizat PNL cum reproșează celorlalți că l-au pedelizat.
Totuși, aș vrea să atrag atenția celor care urmăresc acest mic scandal de budoar nu doar asupra celor ce-i despart pe protagoniști, ci și asupra celor ce-i unesc. Mai întîi, numitorul comun între Gorghiu și Tăriceanu este dragostea lor pentru Antena 3, cu tot ce înseamnă asta. Și PNL și ALDE leșină de plăcere cînd simt că-i de bine și leșină de frică cînd simt că-i de rău pe la Antena 3. În al doilea rînd, este stîngismul lor funciar. Gorghiu, cea care propune cote de gen și creșteri de alocații una după alta, consonează ideologic cu Tăriceanu, cel care a rămas fidel Alianței Liberale Europene. În al treilea rînd, poate paradoxal, îi unește antipatia unuia față de celălalt. Dar politica este singura formă a activității omenești în care antipatia nu crează nici un impediment în buna colaborare. Așa că, cine știe, nu peste mult timp, Alina Gorghiu și Călin Popescu Tăriceanu se vor regăsi în aceeași barcă politică, pardon, acuma-i zice ”proiect politic”.
Eu, unul, nu sînt liberal. Cu atît mai mult, nu sînt un liberal român. Poate că, dacă m-aș fi născut acum 130 de ani, aș fi fost. Dar nici asta nu-i sigur - îmi plac mai mult P.P.Carp și Titu Maiorescu, ba chiar și Take Ionescu, decît Dimitrie Sturza ori Ionel Brătianu. Nu mă ia nici o emoție cînd aud de ”marii Brătieni”, mai puțin de cei care au pătimit și au murit în temnițele comuniste. Spun toate aceste lucruri pentru că nu vreau să creadă cineva că am vreo implicare afectivă în daraverile liberalilor de astăzi. Pur și simplu, observ și comentez. Dacă rîndurile mele sînt cuiva de vreun folos, mă bucur. Și cu asta basta.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
