În decembrie 1989, cei mai mulți oameni care au ieșit în stradă fără să le pese de consecințe au fost tineri cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani. Din sufletele lor au explodat, ca un curcubeu pe cer, celebrele cuvinte: „De Crăciun, ne-am luat rația de libertate”.
Câți ani au astăzi acei tineri din „generația revoluționară”? 45 – 50 – 55 de ani. Sunt părinți, unii chiar bunici. Au clădit o societate nouă, au educat o generație, au format „schimbul de mâine” - parcă așa spuneau comuniștii la evenimentele lor festiviste, foarte asemănătoare cu ceea ce vedem la congresele și mitingurile PSD. V-ați gândit, însă, vreodată, ce greșeli am comis noi, maturii de astăzi, față de generația născută după 1990? Cum, trași în malaxorul unei vieți încărcate de năzuințe și marcată puternic de politică, am uitat de micile lucruri bune care ar fi făcut și din copiii noștri o generație cultă și puternică, aptă să evite greșelile părinților, să sesizeze manipulările politice de orice culoare? Am uitat să-i facem să fie mai buni și să trăiască mai frumos și mai liber decât generația noastră, ucigându-le viitorul ca neghiobii. Cei mai mulți au fost educați să fie șmecheri, să-și deschidă ușile mituind sau să plece să-și facă un rost în afara țării.
Niciodată, în 25 de ani, nicio asociație de părinți nu a ieșit în stradă ca să protesteze față de guvernanți pentru că experimenteză pe copiii lor metode de învățământ puerile și interesate pecuniar. Părinții nu s-au revoltat vizibil atunci când au constatat că fiii și fiicele lor vin acasă cu manuale ce conțin aiureli, ci au asistat aproape impasibili la drumul lor prin școală până la dușul de la BAC. E doar unul din exemple, deși aș putea să mă gândesc și la pacienții care stau și se uită la cardul de sănătate pe care nu-l pot folosi din cauză că medicii de familie nu vor să cumpere cu 10 sau 100 de euro indispensabilele cititoare.
Familia românească și-a schimbat obiceiurile și a făcut loc cu aviditate tehnologiei, iar aceasta și-a pus parșiv amprenta pe formarea adolescenților. Părinții au uitat să cumpere cărți copiilor, înainte de a le pune telefonul mobil în mână sau tableta. Rafturile din casă sunt ocupate cu CD-uri, iar celebrele „lecturi suplimentare” din școala părinților au rămas doar amintiri. Nici măcar obișnuitul ziar de dimineață, comentat de către mama și tata în prezența tânărului vlăstar, nu-și mai are loc decât în viața puținelor familii conservatoare. Copilului i se permite să-și construiască propriul univers în mediul online de pe mobil, rar pătruns spre supraveghere de către părinți.
La ce să-i folosească noianul de cărți când există google de unde afli orice informație?, am auzit des întrebarea. Dezarmant. Fără o bază cultural-educativă care să-i dezvolte copilului capacitatea de selecție și sinteză, internetul nu-i este de foarte mare ajutor în înțelegerea unor situații. Iar profesorii de altădată, acum în prag de pensie, nu se deosebesc de cei de azi decât prin frica de partidul lui Nea Nicu, așa cum fostul sistem de învățământ nu poate fi considerat nu știu ce mare performanță atât timp cât era împănat cu mult balast. Importantă era, în trecut, îndrumarea părinților și a profesorilor cu vocație către lucruri cu adevărat importante pentru elev.
Azi suntem atenți la marea corupție, aplaudăm DNA când trimite în spatele gratiilor politicieni și oameni de afaceri aserviți lor, însă încurajăm copiii, prin propriile exemple, să se obișnuiască cu șpăguța ca făcând parte din cotidian. Dai „o atenție” la școală, la circa financiară, la portarul de la spital sau de la liceu, la casa de la multipex când vrei să obții niște bilete bune etc., etc. „Șmecherii mereu reușesc”, e conceptul care li se imprimă adolescenților. Pentru toate acestea, generația adultă și „revoluționară” poartă o vină majoră, care în drept s-ar numi „ucidere din culpă”.
Recomandările noastre
