Galeria Romană propune o tulburătoare incursiune în Cetatea Eternă: „Militza Sion - Atelier Roma”

Cine se așteaptă să vadă imagini ale unei Rome frumoase, așteptând cuminte vizitatorii cu ruinele sale, va fi bulversat de lucrările Miliței Sion

În multe din lucrări apar monumente recognoscibile, dar, dincolo de identificarea lor, ruinele acestea strigă, povestesc, suferă. Transmit o vibrație, uneori dureroasă, care nu vine din zilele noastre, ci a fost strânsă în mii de ani. Chiar dacă nu ai cunoștințe despre istoria Romei, Roma -„Caput Mundi”, cetatea care a schimbat mersul lumii, cu sabia, dar și cu lumina culturii, la finalul vizitei ești un om transformat.

De ce a ales Milița Sion Roma ca temă a acestei expoziții? Are o legătură specială cu cetatea. „Roma m-a fascinat totdeauna și am admirat-o, de pe colinele ei, cu ocazia mai multor călătorii. Îl consider orașul cel mai fascinant din Italia, pe bună dreptate numit Caput Mundi, încă din Antichitate”. Dar și acum, pentru artist, Roma a rămas la fel. „Eu îl simt la fel și acum. A fost în Antichitate pentru că toată lumea asta cucerită avea centrul aici- o rețea care se întindea în tot bazinul mediteraneean și, mai departe, până în Asia Mică. Poziția pe care căpătat-o încă de atunci și-o menține și astăzi, pentru că are o istorie străveche pe care o simți. Iradiază și solul, toate straturile acestor civilizații care au trecut, care s-au dus și care s-au suprapus. Însă foarte interesantă este ultima suprapunere, lumea paleocreștină, peste antichitatea romană. Este un dialog extraordinar. Este nașterea unei noi ere, a erei creștine”.

Milița Sion, așa cum mărturisește, a putut călători în lume abia după 1990. Iar când a ajuns la Roma a găsit-o așa: „Am ajuns într-o primăvară, în luna mai, când Forul roman era presărat cu maci roșii. O iarbă crudă și cu grupurile acestea de maci, suprapuse pe toată arhitectura antică de atunci…”. Acesta a fost, poate, declicul acestei serii extraordinare de lucrări despre Roma. „Ce se vede, aici, în expoziție, cu sânge, își are izvorul de atunci. În florile acelea am văzut sângele care a curs”.

Românii nu scapă de noi impozite. Categoriile ce vor fi vizate să rămână cu mai puțini bani

Idolul lui Mircea Badea. N-a mai văzut niciodată un om ca el

Nu te poate lăsa indiferent lucrarea „Roma, Quo vadis?”, în care apare Colosseum- ul. Acesta este înfășurat într-o ceață de sânge și fum. Și … mult zgomot. Auzi. Gândul îți zboară imediat la luptele care se dădeau aici, la sacrificiile gladiatorilor, la gloria pe care unii o câștigau; te îndrepți apoi, tot cu gândul, spre cetățenii Romei, cei care priveau totul ca pe un spectacol obișnuit, aproape banalizat. Auzi vacarmul, strigătele victoriei, strigătele morții. Te gândești la sacrificiile creștinilor. Apoi, cumva, revii în zilele noastre, vezi ruinele marii și irepetabilei construcții și te întrebi „Ce a rămas din Gloria Romei?”. Pe ce drum ar fi vrut ei să meargă, pe ce drum au apucat. Dar noi ce am înțeles?

Nu poți să nu tresari când privești o altă lucrare în care apare „Forul roman” – centrul lumii romane, al Imperiului, locul în care se întâlneau toate drumurile ce duceau la Roma. De aici pornea spre toate colțurile marelui imperiu puterea înfricoșătoare a Cezarului. „Ave Cezar!”. Așa scrie într-un colț al lucrării, spre aducere aminte. Câți împărați au auzit strigătul acesta, urarea aceasta, declarația aceasta? Și iar, cumva, ajungi în zilele noastre și te întrebi: ce a mai rămas din puterea lor, din spaima și fascinația pe care le năștea apariția Cezarilor printre ruinele acestui loc?

Nu sunt peisaje

„Eu nu am vrut să fac niciun fel de peisaj. Totul e ceva simbolic și te desprinde de realitate, de fapt”, spune artistul.

Este o expoziție care îți dă o stare de exaltare, care crește cu fiecare lucrare pe care o vezi. Aici este marele folos al celui care vine și vizitează expoziția: fiecare lucrare îți spune o poveste, îți aduce aminte de ce ai văzut, de ceva ce ai citit.