drona AUV / sursa foto: arhiva EvZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Fundul oceanelor devine o zonă strategică pentru securitatea globală, pe măsură ce guvernele și companiile de apărare investesc în drone submarine, senzori și sisteme autonome pentru protejarea cablurilor de comunicații, conductelor și altor infrastructuri critice împotriva sabotajului, potrivit CNBC.
În centrul atenției se află cablurile de telecomunicații, conductele de petrol și gaze și cablurile electrice submarine, infrastructuri esențiale pentru comunicațiile globale, energie și comerț.
La începutul anului 2026, în lume erau în exploatare peste 1,5 milioane de kilometri de cabluri submarine de comunicații.
Fundul oceanelor, noul front pentru securitatea infrastructurii
Importanța infrastructurii submarine a devenit mai evidentă după o serie de incidente care au afectat cabluri și conducte în diferite regiuni ale lumii. Exploziile care au avariat conductele Nord Stream din Marea Baltică în septembrie 2022 au fost urmate de alte incidente investigate în zona baltică și în regiuni strategice pentru comunicații și energie.
Uniunea Europeană a identificat, la rândul său, riscurile asociate infrastructurii submarine. În februarie 2026, Agenția Executivă Europeană pentru Sănătate și Digital a anunțat un program de 20 de milioane de euro destinat dezvoltării capacităților de reparare rapidă a cablurilor submarine în Marea Baltică. Documentele europene indică aproximativ 200 de defecțiuni ale cablurilor la nivel mondial în fiecare an, deși majoritatea sunt provocate de accidente și nu de acțiuni deliberate.
Katja Bego, cercetător principal la Chatham House, a explicat pentru CNBC că schimbarea mediului de amenințări a adus această infrastructură în centrul atenției. Potrivit acesteia, economia globală depinde în mare măsură de infrastructura instalată pe fundul mărilor și oceanelor.
Fincantieri investește 600 de milioane de euro în sectorul subacvatic
Unul dintre cele mai importante semnale privind creșterea interesului pentru tehnologia subacvatică vine din industria europeană de apărare.
În iulie 2026, compania italiană Fincantieri a anunțat un program de achiziții în valoare inițială de aproximativ 600 de milioane de euro pentru preluarea unor participații majoritare în Next Geosolutions, WSense, Graal Tech și Defcomm. Companiile sunt specializate în cartografiere marină, comunicații subacvatice, vehicule autonome și drone de suprafață.
Fincantieri intenționează să integreze aceste activități într-un nou ecosistem dedicat domeniului subacvatic, care va reuni aproximativ 1.500 de specialiști în Italia, Marea Britanie, Țările de Jos, Norvegia și Emiratele Arabe Unite.
Strategia nu vizează exclusiv aplicațiile militare. Compania vorbește despre utilizarea tehnologiilor atât pentru apărare, cât și pentru protejarea infrastructurii comerciale, inclusiv a cablurilor, conductelor și instalațiilor offshore.
Greyshark, drona care poate patrula autonom
Un alt exemplu este Greyshark, un vehicul submarin autonom dezvoltat de compania germană Euroatlas.
Sistemul este proiectat pentru misiuni de lungă durată, inclusiv monitorizarea conductelor, cablurilor submarine, detectarea minelor și operațiuni antisubmarin. Spre deosebire de un vehicul controlat permanent de la distanță, un astfel de sistem autonom poate executa o parte importantă a misiunii fără intervenția continuă a unui operator.
Euroatlas dezvoltă și varianta Greyshark Foxtrot, propulsată cu hidrogen. Potrivit informațiilor prezentate de companie și relatate de Janes, aceasta este proiectată pentru o autonomie de până la 16 săptămâni sau 8.000 de mile marine, la o viteză de patru noduri. În aprilie 2026 au început testele în apă ale sistemului, iar compania a precizat că tehnologia se afla încă într-o etapă de dezvoltare.
În cazul unei misiuni de supraveghere, un vehicul autonom ar putea identifica o anomalie în apropierea unui cablu sau a unei conducte, transmite informația către operatori și permite intervenția ulterioară a unei nave sau a unei echipe specializate.
De ce dronele submarine sunt mai dificil de folosit decât cele aeriene
Dezvoltarea acestor sisteme întâmpină însă probleme tehnice importante. Mediul submarin este mult mai dificil pentru comunicații și navigație decât spațiul aerian.
Apa limitează transmiterea semnalelor radio, iar vizibilitatea poate fi foarte redusă. În același timp, autonomia energetică reprezintă o problemă majoră pentru vehiculele care trebuie să rămână săptămâni sau luni sub apă.
Din acest motiv, tehnologia autonomă submarină nu a ajuns încă la nivelul dronelor aeriene utilizate pe scară largă în conflictele moderne. Chiar și reprezentanții industriei subliniază că există diferențe importante între cele două tipuri de sisteme.
O rețea uriașă care nu poate fi supravegheată permanent
Dimensiunea infrastructurii face imposibilă o supraveghere permanentă a fiecărui kilometru de cablu sau conductă.
TeleGeography estimează că peste 1,5 milioane de kilometri de cabluri submarine se află în exploatare la nivel mondial. Acestea transportă cea mai mare parte a traficului internațional de internet, iar Comisia Europeană estimează că aproximativ 99% din traficul internet dintre continente depinde de cablurile submarine.
În aceste condiții, soluția urmărită de industrie nu este patrularea permanentă cu nave militare a întregului ocean, ci combinarea senzorilor, inteligenței artificiale și vehiculelor autonome pentru identificarea rapidă a activităților neobișnuite.
drona AUV / sursa foto: captură video
O astfel de rețea ar putea permite concentrarea resurselor într-o anumită zonă atunci când un senzor sau un vehicul detectează o posibilă amenințare.
Cine protejează infrastructura submarină
O altă dificultate este legată de responsabilitate. O parte importantă a infrastructurii submarine este deținută și operată de companii private, însă protejarea acesteia în cazul unor acte deliberate de sabotaj poate necesita intervenția autorităților și a forțelor armate.
Fincantieri consideră că domeniul subacvatic va avea o importanță tot mai mare atât pentru apărare, cât și pentru securitatea energetică și dezvoltarea infrastructurii critice. Compania estimează că piața relevantă pentru submarine, senzori, sisteme autonome și alte soluții subacvatice ar putea ajunge la o valoare cumulată de aproximativ 155 de miliarde de euro în perioada 2026-2030.
Tehnologia nu poate elimina complet riscul
Dronele submarine pot extinde capacitatea de monitorizare a unor zone care sunt dificil de supravegheat cu nave convenționale. Ele pot contribui la detectarea rapidă a unor obiecte sau activități suspecte și pot reduce nevoia unor patrule permanente cu echipaj.
Totuși, amploarea infrastructurii submarine și dificultățile tehnice ale mediului marin fac imposibilă eliminarea completă a riscului. În următorii ani, accentul este de așteptat să fie pus pe combinarea vehiculelor autonome cu senzori, comunicații subacvatice și sisteme de analiză a datelor.
Fundul oceanelor devine astfel un domeniu în care securitatea infrastructurii civile și tehnologia militară se intersectează tot mai mult, iar dezvoltarea dronelor submarine reprezintă una dintre direcțiile prin care statele și companiile încearcă să răspundă acestei schimbări.
Recomandările noastre
