Chișinău / Sursa foto: Dreamstime
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Frontul de Est pentru România a însemnat participarea între 22 iunie 1941 și 23 august 1944 la războiul contra URSS, alături de Germania nazistă și aliații ei din cadrul Axei. Propaganda a jucat un rol major atât pentru România cât și pentru URSS. Principalele faze ale propagandei vor fi analizate în funcție de direcția de manifestare.
Frontul de Est, eliberarea teritoriilor cedate de România în vara lui 1940
Frontul de Est a fost marcat de o puternică propagandă, însoțită de epurări și masacre. În aprilie 1941, la Fântâna Albă, au fost masacrați români care fuseseră influențați că li se va da voie să treacă în România. Au fost măcelăriți de trupele NKVD din Ucraina sovietică. Apoi, Stalin și Antonescu au gândit două măsuri cumva asemănătoare înainte să se lupte efectiv pe Frontul de Est.
Stalin a ordonat în noaptea de 12/13 iunie 1941 primul val de deportări ale românilor din Basarabia, Bucovina de Nord și Herța. Evident, măsurile lui Stalin și Antonescu prevedeau „curățarea terenului”, crimele fiind monstruoase de ambele părți.
La 21 iunie 1941, cu o zi înainte de declanșarea Operațiunii Barbarossa, Antonescu a ordonat deportarea evreilor români dintre Prut și Siret, Aceștia au fost internați în lagăre precum cel din inima Olteniei de la Târgu Jiu.
În perioada 27 -30 iunie 1941, la Iași, are loc un mare pogrom anti-evreiesc care se încadrează în aceeași politică de tip criminal cunoscută sub denumirea de „curățirea terenului”.
Frontul de Est, episoadele Odessa și Divizia Tudor Vladimirescu
Frontul de Est a avut în perioada 22 iunie 1941-16 octombrie 1941, succese pentru români și germani. Restabilirea frontierei românești așa cum fusese la 26 iunie 1941 și ocuparea Odessei, însoțită de masacrul din 22 octombrie 1941 au fost acțiuni ale românilor, cu sprijinul trupelor germane. Antonescu va continua până în iarna lui 1942, acțiunea criminală de deportare și lichidare a evreilor, numită „curățirea terenului”.
În 1942, în colaborare cu italienii, se realizează filmul Odessa în flăcări cu Maria Cebotari în rolul principal, film de propagandă. Filmul a supraviețuit miraculos în arhiva cinematografică deși oficial se notase că pelicula a fost distrusă.
În octombrie 1943, din rândul prizonierilor români din URSS se creează Divizia Tudor Vladimirescu. Ea va lupta alături de Armata Roșie atât înainte cât și după 23 august 1944. Ea a constituit modelul de organizare al Armatei Române pe model sovietic. Divizia Horea Cloșca și Crișan va fi fondată abia la 12 aprilie 1945 și va avea un rol propagandistic. Militarii ei au înconjurat în decembrie 1947, Palatul Regal pentru ca abdicarea Regelui Mihai să se producă fără opoziție.
Mausoleul din Parcul Carol
În 1942-1943, Alexandru Tzigara-Samurcaș a proiectat un mausoleu dedicat eroilor români de pe Frontul de Est. Dictatorul Ion Antonescu s-a implicat personal în supervizarea acestuia. Evident, proiectul a fost abandonat și apoi comuniștii au ridicat Mausoleul pe care-l știm azi, demolând Geamia Carol Hunkiar. Aceasta va fi reconstruită în sectorul 5, în anii 60, undeva în zona Șoseaua Viilor-Eroii Revoluției, pe strada Constantin Mănescu.
Tot în anul 1942, la aniversarea unui an de la eliberarea Basarabiei, Herței și Bucovinei de Nord, s-a organizat în actuala Piață a Națiunilor Unite, pe fundația Palatului Senatului (început dar niciodată terminat) un pavilion dedicat luptelor de eliberare. La Chișinău și Cernăuți, s-au făcut expoziții dedicate dezrobirii Basarabiei,, respectiv Bucovinei. Pe locul unde astăzi este Teatrul Național, la București, s-a ridicat Expoziția Transnistriei.
În 1942, pe o colină de lângă Chișinău, a fost construit Turnul Dezrobirii, în direcția Vămii Sculeni, pe stânga șoselei Strășeni-Ungheni. Piatra a fost scoasă de la carierele basarabene Ghidici și Cricova. A fost distrus de sovietici în primăvara lui 1944, după ce Armata Roșie a trecut Nistrul în Basarabia, punând capăt participării României pe Frontul de Est.
Eliberarea românească, adevăr sau mistificare?
Frontul de Est ascunde încă multe secrete în arhivele sovietice care se găsesc în Rusia, Ucraina, dar și în alte state foste sovietice unde au ajuns prizonieri români sau au fost lupte. În 1991, când urmau a se împlini 50 de ani de la declanșarea operațiunii Barbarossa, sovieticii au decis să lovească preventiv. În România, începuse o acțiune de reabilitare a mareșalului Antonescu.
În plus, reîncepuse promovarea războiului de eliberare de pe Frontul de Est. Atunci, ziarul oficial al PCUS, „Pravda” a publicat din arhivele sovietice un set de hărți. Acest set fusese desenat de chiar Gauleiterul nazist pentru Teritoriile Ocupate din Răsărit, Alfred Rosenberg. El era ideologul de serviciu al lui Hitler. A sfârșit executat în calitate de criminal de război nazist după Procesele de la Nurnberg. Aceste hărți vizau organizarea postbelică a teritoriilor sovietice dacă Germania câștiga războiul mondial. Rusia ar fi fost redusă undeva la zona Moscovei, restul ar fi fost protectorate germane și zone libere.
Transnistria, Basarabia, Herța și Bucovina de Nord erau văzute de Rosenberg drept „zone libere”. Așadar, „aliatul” Hitler contrazicea propaganda oficială românească privind eliberarea Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Herței. Ori, Rosenberg era omul lui Hitler abilitat să deseneze hărți de organizare și de dezvoltare postbelică dacă se instaura Noua Ordine nazistă.
Românii au putut vedea aceste hărți publicate chiar în iunie 1941 în revistele de istorie și în presa românească a momentului. Așadar, adevărul încă se mai ascunde în arhive încă secretizate. Surprize pot apărea mereu în Istorie.
Recomandările noastre
