Poetul care a creat un fenomen muzical și a speriat o dictatură

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Poetul, așa îl știu toți pe Adrian Păunescu. A fost basarabeanul pe care istoria și viața l-au adus să copilărească și să crească nu departe de Cetatea Băniei, la Bârca. Avea să debuteze la 17 ani și nu va lăsa pana din mână o jumătate de secol. Ultimee poezii, la fel ca marele poetu Tudor Arghezi, le-a scris până aproape de sfârșitul exitenței pământești.

Poetul înainte de marea consacrare

Poetul Adrian Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943, la Copăceni, Sângerei în Basarabia. La acea dată, Basarabia încă mai era în România. Fusese răpită în 1940, eliberată în 1941. Va fi reocupată de sovietici în 1944.  Tatăl lui, un liberal convins și un intelectual, a ajuns la Bârca în Dolj. Aici, poetul de mai târziu, s-a format.

Vijelios ca ploaia, născut în ziua de Sf.Ilie, poetul a urmat actualul Colegiu Carol I din Craiova (Nicolae Bălcescu) și apoi a studiat la Școala Centrală Zoia Kosmodemianskaia din București. După 1945, tatăl lui a fost condamnat la 15 ani închisoare. Deși absolvise la 17 ani, poetul a intrat la Universitatea din București, la 20 de ani, în 1963, din cauza dosarului politic al tatălui său.

Poetul a debutat ca ploaia de vară

Poetul Adrian Păunescu s-a născut literar în 1960, o dată cu debutul său în poezie și condeier și gazetar în 1973, când a  a primit sarcina să conducă revista „Flacăra”. În 1970-1971,  a participat la cercul de poezie al lui Paul Engle în SUA la Iowa University.

Adrian Păunescu s-a impus ca un critic literar, eseist, poet și publicist din aceia având condeiul foarte ascuțit. Rapid, a reușit să rămână definitiv în imaginea contemporanilor drept un creator de școală.

Cenaclul „Flacăra” sau rezistența prin muzică și prin cultură

Poetul Adrian Păunescu a fost sufletul „Cenaclului Flacăra” în perioada 1973-1985. Regimul dorise crearea unui curent național de rock și folk menit să distragă atenția de la „decadența” Apusului. Poetul s-a întrecut pe sine. A creat un fenomen care a ajuns să întreacă așteptările Securității și PCR.

Lumea venea după poetul Adrian Păunescu, prim vânt, ploaie, ninsoare, oriunde în țară. Stadioanele se umpleau deși nu jucau nici echipe mari și nici Ceaușescu nu apărea. În 1985, o busculadă pe un stadion soldată cu morți și răniți, determinată de o furtună care a lovit și Ploieștiul a dus la închiderea Cenaclului.

Poetul i-a adus pe cântăreții mari ai României anilor 70-2000. Putem spune că acești 12 ani au fost creuzetul care a născut muzica românească.

Dizidența și viața politică

Poetul a fost criticat pentru că a fost vizibil și respectat sub Ceaușescu. S-a văzut însă că poetul a fost o figură curajoasă și până în 1985 și până în 1990. După 1990, a intrat în Partidul Socialist al Muncii, apoi în PDSR și în PSD. A mai trăit aproape 21 ani de la căderea lui Ceaușescu. A fost senator, a scris, a creat Cenaclul „Totuși iubirea”, a scris poezii. A prezentat o emisiune de sport. Ne-a părăsit la 5 noiembrie 2010. Avea 67 de ani.

Dar oare de ce poetul a depășit epocile în care trăise? De ce este încă iubit Adrian Păunescu? Talentul a fost imens, forța a fost imensă. Trebuia Păunescu să trăiască veșnic în sărăcie asemeni lui Eminescu sau Caragiale? Vasile Alecsandri a fost legat o bună parte din viața sa, din 1866 până în 1890, de regele Carol I. Asta l-a făcut oare mai puțin poet?

Poetul Adrian Păunescu a scos din negura uitării tradiții, a răspândit versuri, melodii, a creat talente. Ar fi știut  azi lumea de Ștefan Hrușcă și de Oda pentru părinți?  Poetul a salvat cântecul și poezia iar faptul că 21 de ani de la momentul căderii dictaturii a fost în prim planul vieții publice, îi demonstrează valoarea talentului.

De ce-l iubesc oltenii pe poetul Adrian Păunescu?

Era 16 martie 1983. Universitatea Craiova înfrânsese echipa FC Kaiserlsautern cu 1-0 și ajunsese în semifinalele Cupei UEFA. Poetul Adrian Păunescu scrisese poezia al cărei refren trezește mândria oltenească de la copilul din brațele mamei până la bătrânul ieșit cu nepoții la plimbare în parc:

„Oltenia Eterna Terra Nova Un cantec are astazi si-n priviri Hai Universitatea hai Craiova Tu Campioana unei mari iubiri”

Melodia a fost „nemurită” de Valeriu Penișoară. Restul, se știe. Așa cum Victor Socaciu a scris Imnul Rapidului, pentru eternitate, Adrian Păunescu a fost poetul Craiovei. Asta, deși inclusiv „menestrelul” Olteniei, Tudor Gheorghe cântase ”Ținem cu echipa noastră”.

Ultima dată, melodia s-a auzit când Craiova, în vara acestui an a cucerit eventul și SuperCupa României după 35 de ani. Probabil, că pe undeva, în spirit, poetul Adrian Păunescu veghea de sus. Pe 2o iulie 2026, poetul Adrian Păunescu ar fi împlinit 83 de ani.