Timp de câteva săptămâni, în vara anului 1940, după căderea Franței, Hitler nu știa ce să facă în continuare. Așa cum de multe ori în viața lui, când a fost afectat de incertitudine și îndoială de sine, s-a întors spre Wagner pentru inspirație și îndrumare.

Pe 23 iulie 1940, a călătorit la “altarul” din Bayreuth pentru a participa la o interpretare a “Amurgului Zeilor” - Die Götterdämmerung. Încă o dată opera lui Wagner și-a exercitat magia asupra lui. Prezentarea acestei catastrofe eroice, distrugerea zeilor și a oamenilor, a confirmat convingerea lui Hitler că și el are un destin eroic.

El a plecat din Bayreuth cu decizia luată. În cursul săptămânii, el a emis ordinele care vor duce la propriul lui Götterdämmerung.”

Așa a început Operațiunea &ldquo

Raportul de forțe

În 1941, forțele armate sovietice din raioanele vestice ale URSS-ului, cele care vor suporta primul șoc, erau depășite ușor numeric de cele germane. Dar numărul total al trupelor sovietice din iunie 1941 era ceva mai mare de 5 milioane de oameni, ceva mai mult decât forțele terestre germane necesare operațiunii.

Dacă în domeniul factorului uman forțele erau aproximativ egale, în privința înzestrării, Armata Roșie avea o superioritate importantă.

Armata Roșie era dotată cu un total de 24.000 de tancuri.

Wehrmachtul avea în total 5.200 de tancuri, dintre care doar 3.350 erau destinate invaziei. Proporția de tancuri disponibile în cazul atacului german era de 4:1 în favoarea sovieticilor.

Diferența avea însă să fie făcută de surprinderea aviației sovietice la sol, unitățile militare nefiind avertizate de către STAVKA, Marele Stat-Major sovietic. Încrederea nestrămutată a lui I.V. Stalin în trăinicia pactului de neagresiune încheiat cu Germania lui Hitler, a dus la o paralizie inițială a actului de comandă. După care a contat și calitatea inferioară a corpului ofițeresc rus, decimat de epurările din epocă.

Ordinele contradictorii, inițial s-a transmis trupelor sovietice să nu dea curs “provocărilor”, deși era un atac în toată regula, de-a lungul întregii frontiere vestice, apoi să reziste cu orice preț, au completat dezastrul, făcându-le vulnerabile la încercuire. Mai mult de 2,4 milioane de osatși sovietici au căzut prizonieri până în decembrie 1941, când forțele s-au înfruntat în suburbiile Moscovei.

Deciziile greșite ale lui Hitler

Spre suprinderea tuturor, Adolf Hitler a vrut să facă din înfrângerea URSS o afacere exclusiv germană, dând indicații stricte ca Japonia, unul din aliații săi să nu primească nici o informație referitoare la această operațiune. Mai mult, a refuzat să ceară ajutorul aliaților din Pactul Tripartit chiar și în 1941- 1942, când războiul din Est devenea din ce în ce mai greu de gestionat. Japonezii au interpretat acest lucru ca pe o jignire și le-au dat asigurări, secrete, sovieticilor că nu vor ataca, dândule posibilitatea să mute trupele din Extremul Orient spre vest.

Ce s-ar fi întâmplat dacă în iunie 1940, URSS ar fi fost atacată din ambele părți de Germania și Japonia? Majoritatea istoricilor cred că soarta războiului ar fi fost cu totul alta.

“Atitudinea lui Hitler a continuat să fie extraordinară. Chiar și în iarna anului 1941-1942, când era clar că avea nevoie de tot ajutorul pe care ar fi putut să-l primească pentru a învinge Rusia, când avea toate motivele să solicite ajutor din partea Japoniei, a refuzat să facă acest lucru. Nici nu i-a cerut aliatului să împiedice livrările americane de bunuri către Uniunea Sovietică, prin Vladivostok, ca o recompensă modestă pentru propria sa declarație de război la adresa Statelor Unite. Conduita sa era într-adevăr irațională. Aceasta sugerează posibilitatea ca, în mod inconștient, încă o dată Hitler vroia să fie pedepsit”, susține Robert G. L. Waite, “The Psychopathic God: Adolf Hitler”

Înfrângerea a fost presimțită

Hitler avea o natură mistică, fiind sensibil la forțele oculte care guvernează istoria. Spusele sale o confirmă. La ora trei dimineața, după declanșarea invaziei, i-a spus unui apropiat: „Simt că am deschis o ușă într- o cameră întunecată, nevăzută - fără să știu ce se ascunde în spatele ușii”. A spus același lucru lui Martin Bormann și i l-a repetat lui Joachim von Ribbentrop.

Din nou, într-un discurs din octombrie 1941 către generalii săi, în care a încercat să explice de ce era necesar să atace Uniunea Sovietică, Hitler a spus: „La fiecare astfel de pas se deschide o ușă în spatele căreia este un mister, aflat în așteptare.”

Împăratul Barbarossa, eroul tragic care l-a inspirat Numele operațiunii a fost ales de Hitler. Inițial, trebuia să fie denumită “Fritz”, după numele unui rege prusac, victorios, dar ordinul său a fost clar: Operațiunea se va numi “Barbarossa”. Ciudat, pentru că acesta eșuase în cinci campanii împotriva orașelor-stat din Italia, nu reușise să unifice Sfântul Imperiu Roman, eșuase în cea de-a treia cruciadă, iar moartea i-a venit în 1190 când s-a înecat făcând baie într-un râu.

​

Frederick I (1122-1190), de asemenea cunoscut sub numele de Frederick Barbarossa, a fost împăratul Sfântului Imperiu Roman din 1155 până la moartea sa.

El a fost ales rege al Germaniei la Frankfurt la 4 martie 1152 și a fost încoronat la Aachen la 9 martie 1152. El a devenit rege al Italiei în 1155 și a fost încoronat împărat de Papa Adrian al IVlea la 18 iunie 1155.

Istoricii îl consideră printre cei mai mari împărați medievali ai Imperiului Roman.

Frederick a murit în 1190 în Asia Mică în timp ce conducea o armată în a Treia Cruciadă.

Iar lui Hitler îi era frică de apă…

Cu toate acestea, atracția sa față de personalitatea lui Barbarossa a învins orice premoniție. Unii au afirmat că peștera în care dormea somnul magic Barbarossa a fost localizată la Kyffhäuser, la marginea Munților Harz. Alții au spus că se află în Alpii bavarezi lângă Berchtesgaden.

Hitler a preferat a doua alternativă, unde își va stabili reședința sa preferată. Führerul a fost atras atât de succesul, cât și de eșecurile eroului medieval atât de mult, încât va numi cea mai importantă campanie militară, invazia Rusiei, „Operațiunea Barbarossa”. Adolf Hitler

...(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)