Cotidianul regional german “Hamburger Morgenpost” a publicat pe pagina întâi, în dimineaţa de după atacul terorist de la Paris soldat cu 12 morţi, trei caricaturi reproduse din “Charlie Hebdo”. Titlul mare ales de conducătorii tabloidului hamburghez pentru ediţia din 8 ianuarie a fost “Atâta libertate trebuie să fie posibilă!”. Riposta a sosit în noaptea de sâmbătă spre duminică, o oră şi douăzeci de minute după miezul nopţii, când sediul redacţiei a fost ţinta unui atac cu pietre şi un dispozitiv incendiar, aruncate printr-o fereastră.

Două încăperi de la parter au fost avariate, dar focul a fost stins repede, avea să precizeze un purtător de cuvânt al poliţiei. Imediat a fost declanşată o anchetă,  iar poliţia a reţinut doi suspecţi, de 39 şi, respectiv, 35 de ani, care au avut un comportament “nefiresc” în vecinătatea sediului “MoPo”, aşa cum îi zic hamburghezii acestui cotidian popular. În cursul zilei de duminică, pe site-ul ziarului a apărut un punct de vedere din care reieşea că era “prea devreme” pentru a se stabili o legătură certă între atentatul de la Paris şi atacul din Hamburg.

La solicitarea EVZ, Frank Niggemeier, redactorul-şef de la “Hamburger Morgenpost”, a acordat în exclusivitate un scurt interviu presei din România, ţară în care jurnalistul a fost consultant al companiei Ringier (pentru ziarele “ProSport” şi “Compact”), până în 2008, când a fost numit în fruntea tabloidului german.

Aşa a arătat pagina întâi, ediţia din 8 ianuarie, a ziarului “Hamburger Morgen Post”

CARICATURILE din ediţia de miercuri a revistei Charlie Hebdo

EVZ: Frank, care a fost prima ta reacţie când ai aflat că publicaţia pe care o conduci a fost ţinta unui atac?

Frank Niggemeier: Nu se poate, chiar au făcut-o! Poliţia ne avertizase că erau posibile reacţii violente după ce am publicat caricaturile pe prima pagină, dar nu ne-am gândit că aşa ceva e posibil într-un oraş liberal şi deschis cum e Hamburgul.

Mi-a plăcut titlul vostru, “Atâta libertate trebuie să fie posibilă!”. Există, din punctul tău de vedere, limite ale libertăţii de expresie?

N-ar trebui să fie, dar, în acelaşi timp, în mod evident, sunt limite în ceea ce se poate spune sau scrie. Ştiu, de exemplu, de unii editori din Germania care au ezitat să republice caricaturi din “Charlie Hebdo”, fiind îngrijoraţi că ar putea fi socotite prea provocatoare. Unii dintre ei au fost ulterior mândri să poarte tricouri având imprimat mesajul “Je suis Charlie”…

Ce mesaj le-ai transmis colegilor tăi, la prima şedinţă de sumar de după atacul asupra redacţiei voastre?

Nu vă panicaţi, nu vă lăsaţi intimidaţi, hai să facem cel mai bun ziar pentru mâine, ca răspuns la atacul incendiar!

Va schimba în vreun fel acest atac subiectele din ziar sau abordarea lor?

Asta-i o întrebare bună! Sper că nu. Cu siguranţă însă s-a schimbat perspectiva noastră asupra siguranţei, în interiorul redacţiei, dar şi în afara ei.

Regreţi că ai decis să publicaţi acele caricaturi?

Nu! Cred că asta trebuia să facem şi am lansat un mesaj important. Nu poţi împuşca (sau incendia) libertatea presei!

Frank, ultima întrebare: eşti Charlie?

Cu siguranţă nu! Noi suntem “MoPo”. Există doar un “Charlie”, varianta originală. Pagina noastră întâi a fost expresia solidarităţii cu acei editori şi caricaturişti care au murit pentru opiniile lor.