Pe Radu Mazare l-au dat gata datele conturilor venite din paradisurile fiscale în care își ascunsese banii. Pe Adrian Duicu - un SMS dat din cabinetul primului-ministru, iar pe Mitică Dragomir - un seif secret, ascuns în altă parte decât seiful oficial al reședinței.
Și aici vorbim doar despre ultimele acțiuni DNA - SRI în materie de corupție. Pentru că majoritatea operațiunilor declanșate în ultimele săptămâni au ca strategie fraza celebră a lui Deep Throat, personajul legendar din afacerea Watergate: Follow the money! Ținând cont că dezvălurile ulterioare au arătat că informatorul ziariștilor Woodward și Bernstein era directorul adjunct al FBI din timpul administrației Nixon, strategia pare potrivită și pentru anchetatorii din DNA.
Pentru că dacă realitatea Americii anilor ‘70 a fost modificată substanțial prin stabilirea conexiunilor între oameni politici, mafioți, corupție și conturi bancare, același lucru se petrece și în România secolului 21. Cu un element în plus: evenimentele tragice din 11 septembrie au transformat conturile aflate în paradisurile fiscale din niște cochilii ermetice în acvarii transparente. Iar investigatorii români trebuie doar să ceară date clare din Cipru, Insulele Virgine sau Elveția pentru a stabili circuitele financiare ale banilor murdari.
Principiul ce se aplică în aceste zile în România este similar celui din Statele Unite și poate fi regăsit și în Operațiunea Mani Pulite din Italia anilor ’90. Am înțeles exasperarea premierului Ponta și dorința sa de a se retrage din viața politică, dar m-aș fi așteptat din partea unui fost procurer, care a făcut numeroase stagii de pregătire în domeniul luptei împotriva corupției, să înțeleagă că acesta este drumul care trebuie parcurs.
În Italia, la apogeul operațiunii anti-corupție, peste jumătate din membrii parlamentului erau puși sub acuzare; au fost audiate și inculpate peste 5000 de persoane, oameni de afaceri, consilieri locali, primari, parlamentari, miniștri, au dispărut partide de pe scena politică. Nu vreau să duc comparația mai departe, dar conexiunile între partide și afaceri de corupție au fost determinate de nevoia de finanțare a activității politice, altfel decât din surse legale.
Cazul Adrian Duicu este extrem de interesant din acest punct de vedere. Pentru că președintele Consiliului Județean Mehedinți stabilise un traseu perfect: își rezolvă dosarul la ANI dacă șeful Poliției Mehedinți ajunge la IGP. Plus un bonus: sora polițistului - judecătoare “infiltrată” la DNA, pentru că vorba aia, nu se știe când mai aveau nevoie. Sau măcar la Parchetul General.
Numai că pentru această combinație avea nevoie de o acoperire politică. Şi a găsit-o: cabinetul primului-ministru. De unde dădea SMS-uri. Nu cred că Victor Ponta a știut toată încrengătura de interese din spatele insistenței președintelui CJ de a promova un polițist la București, iar procurorii DNA nu au produs probe în acest sens. Nu cred că Victor Ponta a știut de șpaga luată de Radu Mazăre, sau de mai știu eu ce alte momente importante în care s-au plimbat valize cu bani prin conturi off-shore. Numai că acest lucru nu ar fi fost posibil fără umbrela politică a ultimilor 25 de ani. Iar aici trebuie regândit tot sistemul politic din România. Pentru că operațiunea “Follow the money” va continua.
Recomandările noastre
