Într-o carte din 2017, „Destinaţi războiului”, istoricul american Graham Allison a creat sintagma „capcana lui Tucidide”.

Era o aluzie la marele cronicar grec al războiului peloponeziac din secolul V î.Hr., și la viziunea lui, potrivit căreia conflictul a devenit inevitabil în momentul în care puterea stabilită la acea vreme, Sparta, a asistat temătoare la ascensiunea Atenei.

Allison a studiat 16 confruntări similare din ultimii 500 de ani, iar la 12 dintre acestea rezultatul a fost războiul. Întrebarea acum este ce se va întâmpla cu Statele Unite și cu China.

Deşi semnalul este schimbat, întrucât Sparta era autoritară, iar Atena, mai deschisă, documentele sunt clare. Washingtonul priveşte China în creștere drept o amenințare.

De când s-au apropiat, în anii ’70, amândouă au profitat de interdependența economiilor lor. Numai că percepția occidentală este aceea că dictatura comunistă umbreşte hegemonia de după războiul rece a democrațiilor liberale.

Nu că cel mai bun exemplu ar fi acasă: Donald Trump reprezintă un far pentru liderii autoritari din Brazilia până în Polonia. În orice caz, prioritatea americană este stabilită, chiar dacă președintele va fi ejectat în luna noiembrie.

Disputa comercială inițiată de republican în 2017 s-a îndreptat către alte sectoare.

Săptămâna trecută, SUA au atacat interesele rivalului asiatic în tehnologia viitorului, 5G, prin interzicerea companiei chineze Huawei în Regatul Unit; în politică, odată cu noi sancțiuni ca urmare a asediului Hong Kong-ului; în geostrategie, prin condamnarea pretențiilor Beijingului în Marea Chinei de Sud.

Acest potop a primit doar răspunsuri retorice, însă analiștii pun sub semnul întrebării înțelepciunea îndepărtării celei de-a doua mai mari economii mondiale, care are cea mai mare pondere în comerțul internațional.

SUA sunt conștiente de limitele chineze în domeniul militar și economic. Beijingul nu dorește, nici el, să exporte modelul său unic de țară.

Dar pe măsură ce avansează în dispută, americanii introduc dileme pentru celelalte ţări, care sfârşesc prin a fi forțate să aleagă o tabără.

Britanicii, prin renunțarea la independența pe care o susţineau în 5G, au fost primele victime ale acestei capcane subiacente celei a lui Tucidide. Brazilia, sub umbrela geopolitică a SUA și având China drept cel mai important partener comercial, este una dintre următoarele la coadă.

Cu un guvern inept și cu o politică externă care se confruntă cu realitatea, aliniindu-se necondiționat lui Trump, provocarea păstrării echidistanței este și mai mare. Un astfel de obiectiv trebuie urmărit, fără a sacrifica principiile și interesele. (Editorial)

https://www1.folha.uol.com.br/opiniao/2020/07/armadilha-a-vista.shtml 

Traducerea: Rador