Copilul "din flori" al miliardarului decedat săptămâna trecută a făcut primii paşi în lupta pentru adjudecarea unei părţi din imperiul financiar de peste 1,5 miliarde de dolari.

Mike Fink (37 de ani), fructul unei iubiri extraconjugale a miliardarului decedat săptămâna trecută, a sosit în România la funeraliile tatălui său şi, deşi stabilit în Franţa, intenţionează să atace „prin orice mijloace“ testamentul celui care a fost ani la rând cel mai bogat român. Testament care a intrat sub controlul ultimei sale soţii, văduva Veronica Guşă de Drăgan.

Băiatul cel mare al lui Iosif Constantin Drăgan declară război familiei răposatului miliardar pentru adjudecarea unei părţi din moştenire. „Eu sunt băiatul lui Drăgan“

„Sunt mai mulţi moştenitori şi vreau să rezolvăm situaţia prin dialog. Dacă nu va fi cu putinţă, sunt foarte determinat să mă lupt ca drepturile mele să fie recunoscute. Mă lupt până la sfârşit“, avertizează Mike Fink. Acesta recunoaşte însă că nu are detalii financiare referitoare la ce a rămas în urma tatălui său, dar că va face tot ce e legal pentru a afla. „Nu vreau o anumită sumă sau implicarea în afacerile lui, dar solicit exact ceea ce mi se cuvine, la fel ca şi celorlalţi moştenitori“, precizează acesta.

Fink mai susţine că din 1995, când I.C. Drăgan s-a căsătorit cu Veronica Guşă, i-a fost impus un embargo total şi nu a mai reuşit să comunice cu tatăl său, cu care ar fi avut până atunci o relaţie normală. Relaţie recunoscută, potrivit propriilor afirmaţii, şi de Curtea de Apel din Berlin. Astfel, pe 2 februarie 2005, instanţa germană a emis o hotărâre judecătorească prin care a fost stabilită paternitatea, iar numele său complet este acum Stefanos Michail Periklis Fink Drăgan de Lugo. „Ea l-a influenţat“

„Am venit în virtutea unor principii. Nu sunt un vânător de averi, dar nici nu pot accepta să fiu tratat aşa, ca şi când nu aş fi existat niciodată“, îşi continuă justificările fiul miliardarului decedat, făcând aluzie la comportamentul mamei vitrege, care l-a ignorat la funeraliile soţului ei. Mike Fink se arată conştient de războiul care va urma. Miza e reprezentată de o avere impresionantă, iar adversarul este femeia despre care spune că l-a izolat de Drăgan.

„Nu am vorbit niciodată cu această fiinţă, nu o cunosc, dar apariţia ei a echivalat cu o rupere totală. Ea a preluat toate afacerile lui şi intuiesc că l-a influenţat aşa încât să-şi păstreze supremaţia în toate domeniile“, conchide primul născut al lui Drăgan. Ieri, Veronica Guşă de Drăgan nu a putut fi contactată de EVZ. Un reprezentant al societăţii de PR pe care văduva a angajat-o pentru relaţii cu presa susţine că „doamna Guşă de Drăgan şi apropiaţii săi vor mai păstra o perioadă tăcerea“.

RELAŢIA TATĂ-FIU

„Eram a doua lui familie“

Moartea lui Iosif Constantin Drăgan a însemnat reactualizarea unor mistere mai vechi. Deşi era cunoscut faptul că miliardarul avea un copil dintr-o relaţie extraconjugală, abia nefericitul eveniment a făcut ca această poveste să capete contur. Cetăţean german cu domiciliul la Paris, Mike Fink, primul născut al miliardarului, a venit în România pentru funeraliile tatălui său şi este pe cale să deschidă un război pentru moştenire. În apărarea lui stau acte, pe care susţine că le are, şi sute de amintiri.

Confom declaraţiilor fiului misterios, mama sa, Alexandra Fink, l-a cunoscut pe I.C. Drăgan în 1969. În urma unui accident în Mediterana, care i-ar fi putut fi fatal, fostul miliardar traversa o criză existenţială. Îl măcina lipsa moştenitorilor - soţia sa din acea perioadă, Maria Teresa Moriglioni, nu putea avea copii - iar tânăra Alexandra i-a părut refugiul ideal. „Tatăl meu nu a devenit soţul mamei din cauza rigorilor religioase (n.r. - Drăgan era căsătorit în rit catolic) care nu îi permiteau să divorţeze. Dar mamei i-a fost suficientă dragostea lui şi a fost de acord să aibă un copil împreună“, povesteşte astăzi Fink.   „Ne petreceam vacanţele împreună“

Diferenţa de nume era însă un detaliu nesemnificativ în viaţa celor trei. „Eu m-am născut în Grecia, pe 15 decembrie 1970, şi apariţia mea a fost o mare bucurie. Tatăl meu se comporta ca orice părinte, chiar în condiţiile date. Eram a doua lui familie. Ne petreceam vacanţele împreună, a asistat la toate momentele importante din viaţa mea şi s-a îngrijit mereu ca atât eu, cât şi mama să avem tot ce ne trebuie“, îşi descrie Mike Fink copilăria. „După ce am împlinit 18 ani, tata m-a luat la Milano, unde locuia el, şi m-a îndrumat către o carieră în ştiinţe juridice şi economice. Dorea să preiau mai târziu conducerea afacerilor sale“, punctează Fink.

Ulterior, lucrurile au luat o întorsătură dezastruoasă: „În ianuarie 1996, mama a primit un telefon de la tata, care i-a spus că nu vrea nici să ne mai vadă, nici să ne mai audă şi că îşi retrage tot suportul moral şi financiar pe care ni-l acordase până atunci“, îşi aminteşte Fink. Debusolat, tânărul a încercat în nenumărate rânduri să vorbească cu tatăl său, dar nu a mai reuşit niciodată. Nici în 1997-1998, la debutul procesului de stabilire a paternităţii, când tatăl său a refuzat să fie parte în proces prin intermediul unui document semnat însă de Veronica Guşă de Drăgan. „Tata a rupt, absolut fără nicio logică, relaţiile cu mine şi cu mulţi dintre colaboratorii şi apropiaţii săi după apariţia ei“, încheie Mike Fink.

COMPANIA-AMIRAL Butan Gas, „locomotiva“ imperiului lui Drăgan Iosif Constantin Drăgan a lăsat în urma sa o avere impresionantă. Deţinător ani de-a rândul al primei poziţii în topul bogaţilor din România, miliardarul a construit o caracatiţă financiară cu tentacule întinse în multiple domenii, de la petrol, la imobiliare şi tipărituri. Cele două tabere - pe de-o parte, Veronica Guşă de Drăgan şi, pe de altă parte, Mike Fink - se bat în războiul moştenirii pe mai mult de 1,5 miliarde de dolari, acumulaţi în peste şase decenii de afaceri marca „Drăgan“.

În plină degringoladă economică, Iosif Constantin Drăgan şi-a stabilit cartierul general în Italia, în 1940. Opt ani i-au trebuit să pună pe picioare ButanGas, companie care îmbuteliază şi distribuie gaz petrolier lichefiat. Succesul afacerii a fost dovedit de extinderea transfrontalieră în zece state, din Europa până în Africa, şi reprezintă „locomotiva financiară“ a averii lui Drăgan, având în 2007 o cifră de afaceri de peste 68 de milioane de euro. Grupul deţine şi editurile Nagard, din Milano, şi Europa Nova, din Bucureşti, şi cea mai mare tipografie de ziare din ţară, FED Print. O parte a profitului a fost investit în cercetare. În 1968 a înfiinţat în Italia Fundaţia Europeană Drăgan, cu o corespondentă în Spania, iar în oraşul natal, Lugoj, a pus pe picioare Universitatea Europeană Drăgan.

În plus, din averea ameninţată de un război între moştenitori mai fac parte şi galeriile de artă Veroniki Art şi o clinică medicală cu acelaşi nume. Deocamdată, soarta imperiului financiar pare stabilită: „Doamna Veronica Daniela Guşă de Drăgan a preluat conducerea“, a fost anunţul sec făcut imediat după decesul lui Iosif Constantin Drăgan.