„Trebuie să iubești: pe oricine, orice, oricum, doar să iubești”, îndemna Alexandre Dumas fiul în „Ideile doamnei Aubray”. În ce o privește pe britanica Amanda Liberty, aceasta iubește un corp de iluminat.

Atenție, însă! Nu este vorba de iubirea pe care o manifestă un anticar pentru un obiect valoros din epoca barocă sau rococo. Amanda își iubește candelabrul ca pe un amant. De aceea, vrea să se și mărite cu el.

În ciuda ironiilor, stuporii și chiar a unei decizii a unei instituții de arbitraj, potrivit căreia atracția pentru obiecte nu este o orientare sexuală, decizie dată ca urmare a unei plângeri făcute de Amanda la adresa tabloidului The Sun.

Conteciosul datează din 18 decembrie trecut, când ziarul britanic dădea mai multe premii, printre care cel pentru nebunie, Amandei Liberty, pentru înclinarea ei bolnavă pentru obiecte.

Simțindu-se lezată, Liberty a sesizat un arbitru independent al presei britanice, Independent Press Standards Organisation (IPSO), susținând că The Sun a încălcat codul de conduită al acestuia. Mai precis, Punctul 12, care vorbește despre „aprecierile prejudiciabile sau peiorative la adresa orientării sexuale a unui individ”.

IPSO a respins însă pângerea Amandei Liberty. Motivarea deciziei a fost că atracția pentru o lustră nu corespunde definiției Equality Act 2010, o lege anti-discriminare britanică în conformitate cu care „orientarea sexuală este orientarea unei persoane față de o persoană de același sex sau de sex opus” (sesizați ordinea – n.r.).

Drept urmare, IPSO a conchis că legea nu oferă protecție „decât indivizilor în relație cu persoane, nu cu obiecte”.

Această decizie a căzut ca o ghilotină peste o întreagă comunitate. Pentru că oricât ar părea de bizar, Amanda Liberty nu este singura cu acest gen de manifestări. Într-adevăr, asociația Objectum-Sexuality Internationale numără astăzi circa 400 de membri care se declară „objectum sexuals”, adică atrași sexual de diferite obiecte fără viață.

OS Internationale a fost fondată în anul 2008 de către Erika Eiffel. Această campioană americană al tir cu arcul a deplând decizia IPSO. „Îmi manifest întreaga mea compasiune față de dna Liberty, deoarece știu prin ce trece”, a declarat ea, citată de Slate.

Erica LaBrie, pe numele ei din naștere, se declară ea însăși victima unei mediatizări ofensatoare, care a făcut-o să-și piardă partenerul: Turnul Eiffel.

Ea s-a îndrăgostit de monumentul din mijlocul Parisului cum un alt tânăr s-ar fi îndrăgostit de un idol. „Eram fascinată de turn din copilărie, apoi bulversată cânbd l-am văzut prima dată. Structura sa, deceniile sale de istorie, ingeniozitatea lui Gustave Eiffel...”

La început, Erika a fost totuși reticentă să-și „dăruiască inima unui edificiu public”. Iubirea este însă mai puternică decât prejudecățile, astfel că, în 2007, a organizat „o ceremonie de logodnă” în urma căreia și-a luat numele de Doamna Eiffel.

Însă o mediatizare „părtinitoare” a pus capăt în mod brutal idilei. „Într-o zi, am acceptat să particip la un documentar despre logodna mea, sperând că acesta va aduce mângâiere celor ce se simt singuri, așa cum eu însămi am crezut multă vreme că sunt.”

Intitulat „Măritată cu Turnul Eiffel”, documentarul ar fi „sexualizat” relația ei cu monumentul, prezentând-o drept o „degenerată mental”. Ceea ce a făcut ca Societatea de exploatare a Turnului Eiffle să o „respingă”.

Constrânsă să o rupă cu monumentul, Erika Eiffel a cunoscut între timp noi aventuri. Din fericire, nici unul dintre iubiți nu a aparținut vreunui patrimoniu național.