Femeia care a amanetat bijuteriile pentru o țară. Destinul Doamnei Stanca

La 27 mai 1600, la Iași, un document de cancelarie care privea o măsură favorabilă Mânăstirii Neamț de către domnitorul Mihai Viteazul îi menționa acestuia titulatura de dom al Țării Românești, Ardealului și al Moldovei. Dar oare cine a fost femeia puternică din spatele marelui domnitor?

Doamna Stanca - soția lui Mihai Viteazul, boieroaica înzestrată cu avere și nu numai!

Născută probabil după 1550, Stanca, nepoată a Banului Craiovei Dobromir, a fost mai întâi soția postelnicului Dumitru din Vâlcănești. În 1583, Stanca Vâlcăneasca a divorțat de soțul său (care va deceda în 1587), căsătorindu-se cu Mihai, mare boier, considerat fiul postum al domnitorului Țării Românești, Pătrașcu cel Bun și al Tudorei, sora lui Iane Epirotul.

În 1584, Stanca l-a născut pe fiul lor Nicolae. Mihai era recunoscut drept nepotul lui Iane Cantacuzino. Zestrea sa l-a ajutat pe Mihai Viteazul să ajungă și Ban al Craiovei dar și să cumpere tronul Țării Românești, fapt petrecut în 1593.

Ostatică  a regentei Maria Christierna de Habsburg la Alba Iulia, Stanca amanetează podoabele sale pentru plata soldaților soțului ei!

Se știe că Doamna Stanca și fiul ei au fost  în perioada 1595-1596 ostatecii regentei Maria Christierna de Habsburg, soția principelui transilvan Sigismund Bathory. La 20 mai 1595, Mihai și Sigismund au încheiat un tratat prin care Mihai era vasalul lui Sigismund, ca de altfel și domnul Moldovei Ștefan Răzvan, În paralel, mărturii contemporane, precum aceea a polonului Lubieniecki, scrisă iulie 1595, atestă că Doamna Țării și-a amanetat podoabele pentru a acoperi sumele de bani, pe care soțul ei le datora soldaților, în cursul pregătirii confruntării iminente cu turcii, după ce Mihai Viteazul, la 13 noiembrie 1594, ucisese creditorii cărora le datora bani.

Judecătorul Alin Ene a publicat salariile din justiție: Cât plătește statul pentru fiecare dosar soluționat

Ultima soluție rămasă pentru căldura din Capitală, în plină iarnă. Ce se întâmplă cu facturile

Și-a urmat soțul pe drumul gloriei și al decăderii politice

Sursa foto: Wikipedia

Doamna Stanca și-a însoțit soțul în campania din Ardeal, primind în anul 1600 domeniul și cetatea de la Făgăraș. În același an,  Doamna Stanca a devenit regentă a principelui Nicolae, lăsat ca domn al Țării Românești în București. A dăruit Mănăstirii Stelea din Târgoviște un disc de argint pe a cărui inscripție ea a trecut particula domnească ”Io”, ceea ce atestă că a fost în acel timp domnitoarea Țării Românești.

În 18 septembrie 1600, Doamna Stanca și copiii săi, Nicolae și Florica au rămas prizonieri la Gilău, apoi au fost duși sub pază la Făgăraș. Aici Istvan Csaky, comandantul militar al Transilvaniei îi va reține până în 1602, Doamna asistând neputincioasă la căderea, ridicarea și moartea tragică a soțului său, în 1601, când Rudolph al II-lea îi intinsese mâna otrăvită a colaborării cu generalul Basta.

Ultimii ani ai vieții, între exil și repatriere. Ultima danie, înainte de tragicul ei sfârșit

Doamna Stanca i-a mai supraviețuit 2 ani soțului ei. În 1602. și-a vizitat soacra pe Theodora, călugărită drept Teofana, la Mânăstirea Cozia. Acolo, Teofana a precizat că a donat Frăsinetul și Studenița, două sate din Romanați (azi în Olt) pentru Mânăstirea Cozia, spre pomenirea fiului ei ucis mișelește. Doamna Stanca și-a dat acordul.

În 1602, ea și fiul ei Nicolae, au pornit spre Praga, unde sperau într-o reevaluare a situației lor din partea împăratului Rudolph al II-lea. În 1603, proaspăt întoarsă în Țara Românească, Doamna Stanca s-a îmbolnăvit de ciumă. După moartea tragică,  Doamna Stanca a fost înhumată în Biserica Episcopală din Râmnicu-Vâlcea.

Un act din 1658, referitor la satul Plăviceni arată că partea din acel sat deținută de către Doamna Stanca a fost dăruită episcopiei: “Toată partea Doamnei Stanca... a fost dată şi a închinat-o la Sfânta Episcopie doamna Stanca, pentru pomenire unde zac oasele ei”.