Scriitorul Dan Petrescu, împreună cu alţi opozanţi, semnase un memoriu în care era respinsă propunerea de realegere a lui Nicolae Ceauşescu în funcţia de secretar general al Partidului Comunist Român la Congresul al XIV-lea.

Dan Petrescu a fost liderul Grupului dissident de la Iaşi, ai cărui membrii au fost ridicaţi de Securitate, pe 18 mai 1983, pentru că citeau literatură occidentală şi strecurau “şopârle” în revistele “Dialog” şi “Opinia Studenţească”.

 

Scrisoarea către Culianu

Până la percheziţia comandată de Tudor Postelnicu, nici unul dintre cei anchetaţi de Securitate nu se considerau membrii unui grup. „Eram doar prieteni cu preocupări şi idei comune”, spunea Dan Petrescu, a cărui scrisoare către cumnatul său aflat atunci la Groningen, Ioan Petru Culianu, confiscată lectorului francez Romain Rechou, de la Universitatea din Iaşi, a fost pretextul acţiunii Securităţii.

Cei peste 20 luaţi pe sus la 6 dimineaţa, printre care Alexandru Călinescu, Liviu Antonesei, Dan Petrescu, Luca Piţu, Dan Alexe deveniseră în ochii „organelor” membrii unui grup bine închegat, comandat din exterior, care voia să destabilizeze ţara.

Începând cu 1988, Grupul de la Iaşi se va distinge prin radicalismul mesajului. „Ceauşescu nu e singurul vinovat!” a fost titlul sub care a apărut în Liberation pe 26 ianuarie 1988, de ziua dictatorului, un interviu acordat de Dan Petrescu. A fost mesajul care a făcut ca acţiunile Grupului de la Iaşi să se distingă între alte gesturi similare.

 

Pârât de „Vatra Românească”

Prin Hotărârea nr.34 din 10 ianuarie 1990 a guvernului Roman, Dan Petrescu a fost numit adjunct al ministrului Culturii. La 9 aprilie 1990, seara târziu, Biroul Executiv al Guvernului a luat poziţie faţă de declaraţiile neoficiale ale lui Dan Petrescu, adjunct al ministrului Culturii, care într-o vizită la Budapesta „înfierase” Uniunea „Vatra Românească”. Solicitarea Vetrei de demitere a acestuia a rămas fără răspuns.

A activat în Grupul pentru Dialog Social, a fost implicat în viaţa civică a Iaşiului, dar şi în activităţi editoriale, la Editura Nemira, şi a desfăşurat o intensă activitate publicistică.

 

Te-ar putea interesa și: