La o săptămână după ce au ajuns pe primul loc la alegerile legislative, cele patru partide politice de extrema stângă încă nu se pot pune de acord cu privire la identitatea candidatului lor la funcția de prim-ministru.

Extrema stângă din Franța nu găsește premier

Pe 11 iulie, la patru zile de la al doilea tur al alegerilor legislative nu exista încă niciun candidat al Noului Front Popular (NFP) pentru Matignon. În platoul BFMTV, Sandrine Rousseau mărturisea: "Neavând un nume, lăsăm loc tuturor comentariilor".

Inclusiv celor ale vecinilor noștri europeni și transatlantici care nu au omis să noteze dificultățile întâmpinate de membrii alianței, "incapabili să se înțeleagă asupra unui posibil prim-ministru", ironizează Radio Televiziunea Elvețiană. Aceeași poveste și de cealaltă parte a graniței: "La o săptămână după vot, stânga franceză mai caută un acord unitar pentru a propune un nume pentru prim-ministru", punctează cotidianul italian "La Repubblica".

Iar cotidianul transalpin "Il Post" adaugă: "Până acum, negocierile din cadrul NFP au dus doar la o serie de acuzații reciproce".

Telenovelă fără sfârșit la NFP

Un "spectacol care se transformă într-o veritabilă telenovelă fără sfârșit, demnă de 'Dallas' și care oferă o imagine de ansamblu nu prea liniștitoare despre cum ar putea arăta viața de zi cu zi a unui guvern NFP", scrie elvețianul "Le Temps".

Peste Canal, "The Guardian" consideră că această lipsă de acord plasează Noul Front Popular într-un "impas" mai mult ca niciodată. În Spania, "El País" vorbește despre o stângă franceză "divizată", ale cărei dezacorduri "umbresc victoria neașteptată la alegerile legislative din 7 iulie".

Fie că sunt spanioli, britanici, elvețieni sau americani, observatorii internaționali par să fi înțeles că nodul gordian se află între două dintre cele patru partide care formează coaliția născută în urma dizolvării Adunării Naționale pe 9 iunie.

"Diviziunile sunt în principal între Partidul Socialist și Franța Nesupusă", precizează cotidianul transalpin "Il Post", care prezintă partidul fondat de Jean-Luc Mélenchon drept formațiunea politică "cea mai radicală din coaliție, dar și cea care a obținut cele mai multe locuri".

Cu cine ar putea defila extrema stângă franceză

Așadar, pe de o parte, casa trandafirilor "și-a dorit absolut să-și impună primul secretar, Olivier Faure, al cărui profil ar fi suficient de consensual pentru a fi acceptat de deputații centriști și pentru a supraviețui în ciuda unei majorități foarte relative", relatează "Le Temps". Și, pe de altă parte, continuă cotidianul elvețian, LFI "ar dori să impună o personalitate mai radicală".

Revista britanică "Politico" a făcut socoteala: LFI a prezentat "patru dintre liderii săi, inclusiv pe Jean-Luc Mélenchon, de trei ori candidat la alegerile prezidențiale", și a remarcat: "toți au fost respinși de socialiști […] care au pledat în principal în favoarea liderul partidului lor, Olivier Faure" el însuși refuzat de cadrele Franței Nesupuse (LFI).

La sfârșitul săptămânii trecute părea să apară o ipoteză: cea a dnei Huguette Bello, "președinta teritoriului francez de peste mări La Réunion […] deputată timp de 13 ani, alături de comuniști", înainte de a deveni susținătoare a Franței Nesupuse "în timpul alegerile prezidențiale din 2022 și alegerilor europene din 2024", notează "Politico".

O idee a lui Fabien Roussel, care însă nu i-a convins pe socialiști, notează "Il Post". Partidul rozelor "a răspuns 'niet' ", ironizează "Le Temps", încheind astfel "cel mai concret și promițător episod de până acum". Un veto "care a reaprins disputele în alianța fragilă, subminată de certuri interne", notează cotidianul belgian "Le Soir".

Bompard a amenințat cu părăsirea negocierilor

Culmea discordiei pare însă să fi avut loc luni seară, când coordonatorul Franței Nesupuse, Manuel Bompard, a anunțat că părăsește masa negocierilor. "Această diviziune vine la începutul unei săptămâni cruciale în care guvernul va demisiona, iar noii deputați vor vota joi pentru numirea unui nou președinte al Adunării Naționale", avertizează "The Guardian".

De la începutul săptămânii, locotenenții rebeli pledează ca NFP să-și îndrepte energia către alegerea unui candidat pentru post. "Pentru Franța Nesupusă, este într-adevăr fundamental ca blocul de stânga să reușească să aleagă un reprezentant la președinția Adunării și consideră că, dacă acest lucru nu s-ar întâmpla, posibilitatea unui viitor guvern de coaliție ar fi serios compromisă", asigură jurnaliștii italieni de la "Il Post".

Pentru că, potrivit "Politico", dacă NFP nu ar conveni asupra unui candidat, "acest lucru ar pune capăt capacității NFP de a se prezenta ca un grup coerent și ca prima forță politică franceză".

O analiză care se face ecoul celei din "Le Temps": "Foarte tânăra alianță a stângii franceze demonstrează deja întregii Franțe că ar fi incapabilă să guverneze". O binefacere pentru maestrul ceasurilor, conform formulei consacrate, care "nu a cerut atât de mult", glumește cotidianul elvețian.

Extrema stângă din Franța, la un pas să piardă guvernarea

Pentru că marele câștigător ar putea fi coaliția prezidențială care ar beneficia de aceste războaie interne care "deschid calea altor partide, inclusiv grupului președintelui Emmanuel Macron, pentru a încerca să scape de cei mai moderați membri", subliniază site-ul american de știri "Bloomberg".

Jurnaliștii de la Politico simt și ei același vânt rău care suflă peste coaliția adunată în grabă pe rămășițele regretatei Nupes "destabilizată" de LFI, amintește "Il Post".

"Dacă NFP nu reușește să aleagă rapid un lider, oponenții alianței de stânga s-ar putea fofila pentru a propune o coaliție alternativă și, făcând acest lucru, să-și fractureze puterea înainte ca membrii săi să aibă șansa de a servi în Adunarea Națională".

În fine, putem presupune, așa cum sugerează cotidianul britanic, că gândindu-se "că nu vor câștiga niciodată" și pentru "a-și masca aceste diviziuni", NFP "a ales de fapt să nu prezinte un lider în timpul campaniei sale". Uitând poate că, dacă "este ușor" să câștige uniți, să guverneze uniți nu este la fel de ușor.

(Articol de Ambre Xerri, L'Express; Traducerea: Rodezia Costea, RADOR RADIO ROMÂNIA)