Există temeri privind extrema dreaptă în Europa, mai ales în Franța și Germania, unde Alternativa pentru Germania (AfD) a obținut 16%. Totuși, mainstream-ul politic a rezistat în Parlamentul European, menținând controlul centrist. În estul UE, populiștii de dreapta din Ungaria și Polonia pierd teren.

La alegerile pentru Parlamentul European din 6-9 iunie, Rassemblement National al lui Le Pen a obținut 31,5% din voturi. Le Pen a primit mai mult decât dublul celor 14,6% obținute de partidul lui Macron,

Mai mult, Rassemblement National a câștigat alegerile legislative anticipate pe care Macron le-a convocat ca reacție la dezastrul de la alegerile europene. Franța a ales un guvern de extremă dreapta care promite să reducă imigrația, să suprime și mai mult drepturile și libertățile musulmanilor francezi și să se opună ceea ce consideră a fi impuneri ale UE. Comentatorii liberali îl critică pe Macron pentru decizia luată.

În Franța a câștigat extrema dreaptă

Situația din Franța a dominat titlurile din Europa și a dus la temeri privind o resurgență a extremismului de dreapta pe continent. Cu toate acestea, examinarea tabloului mai larg și a compoziției politice a noului parlament de la Bruxelles ar putea calma nervii, cel puțin pentru moment.

Așa cum a fost cazul în alegerile europene anterioare, forțele tradiționale – Partidul Popular European (PPE) de centru-dreapta, Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților, liberalii de la Renew și Verzii – au obținut o majoritate în Parlamentul European luna aceasta. Cu alte cuvinte, centrul a rezistat și PPE nu trebuie să caute sprijin de la extrema dreaptă, inclusiv de la premierul italian Giorgia Meloni, ai cărui deputați formează cel mai mare grup în cadrul grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR).

Acest lucru înseamnă că, cel puțin pentru următorii cinci ani, lucrurile vor continua ca de obicei în Europa. Principalele forțe politice vor rămâne, cel mai probabil, în control.   Ursula von der Leyen de la PPE ar putea obține un al doilea mandat la conducerea Comisiei Europene. Fostul prim-ministru socialist al Portugaliei Antonio Costa ar putea deveni președintele Consiliului European și așa mai departe.

Germania, mai extremistă decât Le Pen

Cu toate acestea, preocupările privind o resurgență a extremismului de dreapta nu sunt în întregime nefondate. Nu doar în Franța extrema dreaptă este în creștere, ci și în Germania. La aceste ultime alegeri europene, Alternativa pentru Germania (AfD) de extremă dreapta a ieșit pe locul al doilea cu 16% în Germania. Extremiștii au depățit Partidul Social Democrat al cancelarului Olaf Scholz. Partidul anti-imigrație a atras un sprijin masiv în fosta Germanie de Est și printre tinerii alegători. AfD este atât de radical încât chiar și Rassemblement National al lui Le Pen nu poate suporta unele dintre pozițiile și declarațiile sale. Rassemblement National a cerut recent și a obținut expulzarea partidului german din grupul Identitate și Democrație (ID) din Parlamentul European, parțial ca răspuns la comentariile pozitive făcute de unul dintre liderii săi despre Waffen SS-ul lui Hitler.

Cu două state majore ale UE – Franța și Germania – experimentând o creștere a extremismului de dreapta, o preluare a Europei de către extrema dreaptă prin politica națională pare complet plauzibilă. O posibilă victorie a lui Trump la alegerile prezidențiale din SUA nu va face decât să încurajeze naționaliștii și populiștii din întreaga UE să caute mai multă putere și influență atât în statele membre, cât și la Bruxelles.

Extrema dreaptă pierde teren în Ungaria și Polonia

Cu toate acestea, există încă multe motive de optimism. Dincolo de menținerea controlului centrist la Bruxelles, situația din estul UE nu arată promițătoare pentru extrema dreaptă. În țări cheie precum Ungaria și Polonia, populiștii de dreapta sunt acum în retragere.

Acest lucru este oarecum neașteptat, având în vedere istoricul. Statele care au aderat la Uniune în 2004-2007 au fost un teren propice pentru nativism și politica de extremă dreapta. Ungaria lui Viktor Orban a promovat „democrația iliberală”. Politica lui Orban promovează domnia unui om puternic care desființează controlul și echilibrul, reprimă societatea civilă și mass-media liberă și sfidează mainstream-ul UE. El are și un public internațional. Orban este sprijinit de premierul Slovaciei, Robert Fico, guvernul Visul Georgian de la Tbilisi, Donald Trump și republicanii americani.

Viktor Orban a scăzut în sondaje

În Ungaria, alegerile pentru Parlamentul European au însemnat pentru Orban o serie de eșecuri. Partidul său FIDESZ nu a reușit, la limită, să recaptureze capitala Budapesta la o alegere locală combinată cu votul european. Procentajul de voturi al partidului de guvernământ a scăzut de la 52% la 44% comparativ cu ultimele alegeri europene din 2019. Respect și Libertate (TISZA), fondat de un fost membru proeminent al FIDEZS, Peter Magyar, a obținut 30%. Orban a sărbătorit o victorie, dar în realitate, el pierde sprijin în fața unui rival tânăr și dinamic care poate atrage alegători conservatori, potrivit Al Jazeera.

În Polonia, Coaliția Civică (KO) a prim-ministrului Donald Tusk a terminat pe primul loc cu 37,1% din voturi. KO a depășit Lege și Justiție (PiS) al lui Jaroslaw Kaczynski cu aproximativ un punct procentual, dar simbolismul victoriei contează. Anul trecut, Tusk a ajuns la putere câștigând 30%. Dar,  a format un guvern de coaliție cu stânga și un bloc centrist. PiS-ul conservator, sub a cărui guvernare între 2015 și 2023 Polonia a trecut într-o direcție iliberală și anti-UE, a obținut totuși cel mai mare număr de parlamentari. Dar, la fel ca aliatul său Orban, Kaczynski pierde clar în popularitate acasă.

Viitorul nu e atât de sumbru

Este ușor să respingem Ungaria și Polonia ca jucători secundari în UE. Mulți cred că ceea ce se întâmplă în Franța și Germania contează cu adevărat în schema generală a lucrurilor. Cu toate acestea, există și o lecție de învățat. Chiar și în locurile unde populiștii de extremă dreapta preiau puterea și capturează statul, democrația poate fi rezilientă. Alegerile contează și ele pot oferi o oportunitate de a tăia aripile politicienilor iliberali și ale autocratilor în devenire.