Franța. Noul Front Popular (NFP), o alianță formată din patru partide de stânga și de orientare verde, a fost câștigătorul alegerilor parlamentare de duminică, 7 iulie, din Franța. Au adunat până la 182 de deputați într-o adunare de 577 de locuri. Iar această Adunare este împărțită acum între trei mari blocuri opuse, niciunul neavând majoritate.

Iată care sunt partidele care alcătuiesc NFP, ce propune acesta, cine sunt figurile sale cheie și dacă ar putea continua să lucreze împreună.

Ce partide fac parte din NFP?

Cel mai mare este Franța Nesupusă (LFI), condus de un grup de stânga radicală  în funte cu Jean-Luc Mélenchon. Fondat în 2016, LFI este de orientare radical de stânga și populist. Membrii consideră că partidele și organizațiile politice tradiționale nu mai servesc democrației. Pe locul al doilea se află Partidul Socialist (PS), partidul majoritar de centru-stânga al lui François Mitterrand și François Hollande. Social-democrat și proeuropean, a fost timp de decenii cel mai mare partid al stângii franceze. Dar a obținut mai puțin de 2% la alegerile prezidențiale din 2022.

Partidul Verzilor din Franța (LE-EELV) este cea mai recentă iterație a unei mișcări fondate în 1984. Acesta a fost o singură dată la guvernare, intrând într-o alianță de stânga cu PS și comuniștii în 1997. Când liderul său de atunci, Dominique Voynet, era ministru al mediului.

Partidul Comunist Francez (PCF), unul dintre cele mai vechi din Europa, a fost mult timp principala forță a stângii franceze postbelice. Și a făcut parte, de asemenea, din guvernul condus de PS al lui Lionel Jospin între 1997 și 2002. Acesta își propune în continuare să „depășească” capitalismul, dar este pragmatic în această privință.

Ce conține programul NFP?

Deși conducerea a toate cele patru partide au declarat că au făcut concesii, programul NFP este puternic influențat de cel al LFI (stânga radicală). Include promisiuni care ar crește semnificativ cheltuielile publice deja ridicate ale Franței. Acesta promite:

• să anuleze modificările controversate ale lui Emmanuel Macron privind pensiile și să readucă vârsta de pensionare la nivelul de 60 de ani de dinainte de 2010 (de la 64 de ani),
• să majoreze salariile din sectorul public,
• să coreleze salariile cu inflația,
• să majoreze ajutoarele pentru locuințe și pentru tineri
• să reducă impozitul pe venit și asigurările sociale pentru persoanele cu venituri mici,
• să introducă un impozit pe avere pentru cei bogați.

NFP își propune, de asemenea:

• să crească salariul minim,
• să finanțeze 500 000 de locuri de îngrijire a copiilor,
• să limiteze prețurile alimentelor esențiale, ale electricității, gazului și benzinei,
• să stimuleze măsurile ecologice, inclusiv legiferarea pentru neutralitatea emisiilor de carbon până în 2050,
• să revizuiască politica agricolă comună a UE.

În ceea ce privește afacerile externe, alianța a declarat că va solicita o încetare imediată a focului în Gaza, va recunoaște Palestina, va „opri războiul de agresiune al Moscovei” în Ucraina, va continua să furnizeze arme Kievului și va „apăra neîncetat suveranitatea și libertatea poporului ucrainean”.

Alegeri în Franța. Cum se face că a obținut rezultate atât de bune?

Aceleași patru partide au format un pact similar, Nupes, după alegerile prezidențiale din 2022 și înainte de votul parlamentar care a urmat. Au obținut ca rezultat puțin peste 150 de deputați. Acesta s-a destrămat anul trecut din cauza conflictelor interne și a diferențelor majore de politică. NFP a fost alcătuit în grabă, după ce președintele Macron a decis să dizolve parlamentul luna trecută, în urma înfrângerii grele suferite de tabăra sa la alegerile europene, Raliul Național (RN) de extremă-dreapta obținând peste 30% din voturi.

În timp ce milioane de alegători francezi de stânga vor fi votat de bună voie pentru candidații NFO, alianța a beneficiat, de asemenea, de „frontul republican” care a fost creat după primul tur de scrutin, câștigat confortabil de RN. Pentru a nu diviza votul anti-RN în eventualul tur de scrutin tripartit, NFP a renunțat la 132 de candidați, în principal de pe locul al treilea. Dar peste 80 de centriști s-au retras, de asemenea, în favoarea candidaților NFP. Iar mulți susținători de centru și de centru-dreapta au votat apoi la stânga pentru a bloca RN.

Potrivit Ipsos, 54% dintre persoanele care au votat pentru tabăra lui Macron (Împreună) în primul tur și 29% dintre cei care au votat pentru formațiunea de centru-dreapta Les Républicains (LR) au trecut la NFP atunci când candidatul alianței era din partea PS, Verzilor sau Partidului Comunist. Mai puțini au făcut această schimbare atunci când candidatul NFP făcea parte din LFI, un partid mai radical, dar cifrele erau totuși semnificative: 43% dintre votanții „Împreună” și 26% dintre votanții LR.

Poate alianța să reziste și de această dată?

Nupes s-a prăbușit în principal din cauza caracterului dominator și combativ al lui Mélenchon și a pozițiilor sale din ce în ce mai radicale. Dar și din cauza diferențelor politice profunde privind sprijinul pentru Ucraina, războiul din Gaza. LFI a refuzat să califice Hamas drept grup terorist. Liderul LFI, în vârstă de 72 de ani, a promis să se retragă din NFP, dar se pare că nu a putut face acest lucru. A cerut duminică ca viitorul prim-ministru al Franței să provină din alianță și să pună în aplicare „manifestul nostru, și numai manifestul nostru”, fără majoritate.

Însă frecventele sale accese de furie, atacurile meschine la adresa adversarilor, poziția sa reflexivă împotriva SUA și remarcile frecvente în favoarea Moscovei l-au făcut prea toxic. Mélenchon s-a confruntat, de asemenea, cu acuzații de antisemitism. I-a descris recent pe participanții la o demonstrație împotriva antisemitismului drept „prietenii sprijinului necondiționat al masacrului din Gaza”. Și a părut să minimalizeze antisemitismul din Franța, descriindu-l drept „rezidual”. Dar el neagă acuzațiile.

Neînțelegeri

Mulți dintre colegii lui Mélenchon din NFP nu îl suportă. Iar dezertorii din LFI care au abandonat partidul din cauza tacticilor sale de intimidare și care sunt acum deputați independenți de stânga, precum Clémentine Autain și François Ruffin, vorbesc despre el ca despre „un obstacol” pentru stânga.

În timp ce Mélenchon și locotenenți precum Manuel Bompard au exclus orice formă de coaliție cu centrul sau centrul-dreapta și au insistat că nu poate exista „nicio negociere” cu privire la programul NFP, alte figuri importante ale alianței, precum Raphaël Glucksmann, nu sunt de acord. Glucksmann, care a condus campania de succes a PS pentru alegerile europarlamentare, s-a alăturat centriștilor. A afirmat că rezultatele alegerilor impun încetarea „politicii de confruntare, bloc pe bloc” și dorința de „a vorbi, a dezbate și a schimba cultura politică a Franței”, citează The Guardian.